Sâmbăta seară, după câteva zile în care s-a cumulat oboseala şi lenea de gătit, ne-am propus să mâncăm la un restaurant. Restaurantul trebuia să fie unul SPECIAL, nu din acelea de frecventăm pe-aici, dar să fie şi aproape de casă. Şi, tot căutând ceva special, am dat de restaurantul românesc Crion chez Cristina, o bijuterie de restaurant, nu altceva. Adevărul este că am mai văzut pe undeva menţionat restaurantul acesta, dar, trecându-i de nenumărate ori prin faţă şi nevăzând nicio informaţie despre existenţa unui meniu românesc, am lăsat-o baltă.
Aşadar, sunăm şi rezervăm. Gogâlţ, îmi înghit saliva cu nesaţ şi simt în gură un gust de sarmale şi salată de vinete. Gata, ştiu, asta îmi comand. Totuşi, ceva mă împiedică să mănânc sarmale, stiu ce este: a doua zi eram invitaţi la ziua unei prietene şi urma să mâncăm sarmale.
Ajungem la restaurant. Intrăm! Paf, o muzică instrumentală dată la minim îţi alină urechea şi decorul modern te surprinde. Restaurantul are forma unui bistro cosy şi este foarte spaţios. Nu mi-l imaginam aşa, puteam să pariez că o să fie un decor tradiţional şi muzică populară. În mintea mea, restaurantul chiar trebuia să semene cu un alt restaurant parizian cu specific românesc-Doina. În câteva clipe, ne întâmpină chelneriţa cu un zâmbet călduros. Magalie o cheamă, am aflat mai târziu. Ne lasă să ne instalăm unde vrem: ori mai izolaţi, în mod “amoureux”, ori mai spre gloată, aproape de câteva mese mari şi zgomotoase. Preferăm prima varianta. Şi, vine meniul! Magalie ne întreabă dacă cunoaştem un pic mâncarea românească, îi răspundem cu un “Ouuui” ferm şi zâmbet până la ureche. Referitor la antreuri, ne explică ea că “assiette paysanne” (platou ţărănesc) conţine câte puţin din fiecare antreu şi e tocmai bună pentru două persoane. Îi urmăm sfatul şi o comandăm. A venit cu de toate: salată de vinete, salată de icre, fasole bătută, ardei copt şi cârnaţi. Am lins platoul, ne-am lins pe degete şi parcă nu ne mai era foame, dar trebuia să facem loc micilor şi tochiturii de la felul principal.
Bucătăreasa Cristina ne-a servit felurile principale, acesta fiind şi punctul culminant al serii. Cu un “bună seara” şi zâmbet apăsat, i-am simţit carisma până la oase. O fire atât de primitoare de-aş fi vrut să-i fac un loc la masă cu noi şi să stăm un pic de vorbă. Dar nu eram nici pe departe singurii clienţi ai serii. De pe internet am aflat că a absolvit cursurile renumitei şcoli franţuzeşti de gastronomie Lenôtre. Chapeau!
Pe parcursul serii, în timp ce noi înfulecam din bunătăţuri, Magalie a venit de vreo 2-3 ori să ne întrebe dacă ne simţim bine, dacă ne place mâncarea etc. Nu-ţi mai venea să pleci.
Menţionez că restaurantul fusese, iniţial, mai prin centru, în al 2-lea arondisment al Parisului. Din februarie 2013, sunt instalaţi în al 18-lea, lângă noi (Ura!!). Pe lângă mâncarea cu specific românesc, în fiecare zi, la prânz, se servesc mâncăruri franţuzeşti, carne de vită argentiniană (doar cele din urmă figurează pe uşă, de aceea nu pricepeam eu cum o fi să fie cu specific românesc). Uneori, vineri şi sâmbătă, au loc petreceri ţigăneşti. Iar pentru cei mai însetaţi, să ştiţi că au şi palincă, vinuri româneşti, bere Ursus.
Vă recomand restaurantul tuturor. Mergeţi în cuplu, cu prietenii, famillia, colegii, partenerii de afaceri pentru a semna contracte :), cu oricine vreţi voi. O să vă simţiţi ca acasă.
Nu uitaţi să sunaţi pentru rezervare. Poftă bună!
Сrion chez Cristina 9 rue Boucry, 75018 PARISTel: 01-42-09-96-26 Click to view slideshow.
