E dezastru în parcul trist
Fantomele trecutului din nou apar.
Plecăm spre alte lumi.
Rămâne toamna bacoviană tot în stil amar.
E goală odaia ta imensă,
Ecoul amintirilor răsar,
Zgomotele dorului, din nou, apar
Şi simti că dispare-ncet dragostea cea stinsă, în zadar.
Iată, ne indreptăm ambii spre liniştea albă
Ne cufundăm în tăcerea neagră.
Trişti şi alintaţi de tot ce-a fost
Păşim încet în noul drum, pe zăpada dalbă…
