Se-nghesuie fulgii
în parcul solitar.
Şi tu priveşti,
priveşti cum ninge…
nu ştii că ninge liniştea ta,
ninge inima ta,
ninge dragostea ta,
ningi tu şi iubita ta.
Liniştea albă te cuprinde,
Tăcerea răstignită te sufocă,
Căci lucrurile care, cândva, te-au iubit
au plecat din interiorul tău pustiit.
Ninge…şi te pierzi –n haosul din viaţa ta,
primind indiferent frumuseţea în fiinţa ta.
