Ce fac moldovenii in timpul liber? Ce fac ei seara, cand se intorc acasa, dupa ce au mancat si au spalat vesela? Ce fac sambetele si duminicile, dupa ce au incheiat sfanta curatenie si s-au intors de la piata sau supermarket? Fac ceva, in genere?
Cate femei din tara noastra au un hobby? Cate tricoteaza, croseteaza, brodeaza, cresc cactusi sau orhidei, studiaza opera lui Proust, sar cu parasuta sau zboara cu deltaplanul? Cate mamici merg la lectii de dans, frecventeaza cursuri de dramaturgie, colectioneaza clopotei din ceramica sau cesti de cafea? Cati tatici fac ciclism, roller skating, cioplesc in lemn, cos sau cultiva rosii la balcon?
Cati oameni din aceasta tara au o pasiune, in afara de pasiunea manacrii bune si a divanului, situat, implicit, in fata televizorului? Cati oameni simpli, din generatia parintilor nostril si din generatia noastra, au ceva de aratat prietenilor care le calca pragul? “Ceva” in afara de o masa imbelsugata. Cati stiu sa povesteasca cu pasiune despre “ceva” in afara de situatia politica din tara si darea de seama a ultimii nunti la care au fost invitati?
Cati dintre noi schimba programul de sambata seara, legat nemijlocit de canapea, pe un program in afara casei? Cati din cei care dau “attending” la un eveniment anuntat pe Facebook, ajung in realitate la eveniment?
Ma conving tot mai mult ca nu avem nevoie de nimic, atata timp cat stomacul ne este plin, iar sub cap -moale. Nu ne intereseaza nimic, nu vrem sa vedem nimic, nu ne pasa sa gustam ceva nou, sa intalnim alti oameni, sa schimbam alte vorbe.
Aceasta lipsa de pasiune si de curiozitate o transmitem si copiilor nostri. Si nu e nevoie sa le-o aratam, de multe ori, chiar se intampla s-o ascundem si sa mimam interesul, dar, fara mare rezultat. Copiii au capacitatea sa citeasca dincolo de zambetul nostru fals si obrajii incordati, cand ii indemnam sa incerce ceva nou. Ceva ce noi nu am incerca. De aceea ca nu ne pasa. De aceea ca e bine asa cum este. Iar daca nu e bine, e suficient sa ne plangem si sa ne amintim cat de extraordinar traiesc oamenii in alta parte.
Va propun un exercitiu. De azi, cand veti intalni un om, intrebati-l ce pasiune are, ce face in afara orelor la serviciu si celor dedicate gospodariei. Intrebati-l de ce si-a abandonat pasiunea sau hobby-ul, daca a avut parte de asa ceva. Veti primi niste raspunsuri care va vor ajuta sa vedeti mai bine unele lucruri legate de noi si de viata noastra, care ni se pare uneori nimic mai mult decat o cursa de sobolani. Iar daca veti intalni oameni pasionati, care au stiut sa-si pastreze curiozitatea si setea de cunoastere, care nu s-au lasat mancati de rutina, stati pe langa ei. Beti fiecare cuvant al lor, mancati-i din priviri, umpleti-va de dorinta lor de a trai asa cum cred ei de cuviinta si de a-si continua visul pana in cea din urma zi.
Nota: acest articol a aparut pe perfecte.md
Filed under: Mix
