(blog personal Laberinto de Lluvia)UN OM SE PREFACE ÎN PLOAIE
Un om se preface în ploaie pe piețile de obscuritate a întunericurilor, pe străzi primejdioase, solitar în oglinda sa oarbă.
Lumina cade peste acoperișuri... Pe caldarâm apar licăriri ce amintesc de alte ore.
Fulgere albastre în furtuna blândă a lunii.
Detașare prin care se caută orașul în ciudata frumusețe a magiei.
(trad. al rumano: a.l.)
UN HOMBRE SE HACE LLUVIA
Un hombre se hace lluvia entre las plazas
en la oscuridad de las tinieblas,
por calles peligrosas,
solitario en su espejo sin futuro.
La luz
cae en los tejados...
Por el pavimento
hay brillos que recuerdan otras horas.
Relámpagos azules
en la tormenta suave de la luna.
Aislamiento que busca la ciudad
en la extraña belleza de la magia.
A MAN BECOMES RAIN
A man becomes rain
amongst the squares,
in the darkness of the dark
down dangerous streets
lonely in his futureless mirror.
Light
falls on the rooftops...
On the pavement
gleams that recall other hours.
Blue lightning flashes
in the gentle storm of the moon.
Isolation that seeks out the city
in the strange beauty of magic.
(trad. al inglés: Robert Gurne)