PERROS DEL ATARDECER
Los perros vagabundos de la calle las nubes desaseadas del atardecer, grises árboles caminantes cuando todo se junta por la ciudad.
La luz al horizonte los hombres en las calles, las calles en esquinas, y los perros vagabundos desparraman la tarde.
¡Son nubes desaseadas del atardecer son grises árboles de la tierra!
¿Qué amo los olvida? ¿Qué nubes los apaga? ¿Hacia dónde caminan?
Los perros las perras son las nubes que se encienden al encontrarse, van junto al atardecer marchando, oliendo las nubes árboles para calmar el hambre.
Así los perros de la tarde vagan las nubes desaseadas de este mundo se prolongan al fondo de las calles husmeando el color de nubes ojos añorando la carne del crepúsculo.
CÂINII ÎNSERĂRII
Câinii vagabonzi de afară,norii tulburi ai înserării,copaci cenușii ce merg la pascând toate se adună în oraș.
Lumina la orizont,oamenii în stradă,străzi ce se întretăie,și câinii vagabonzidestramă amurgul.
Sunt norii tulburi ai înserării,sunt copacii cenușii ai pământului!
Care-i stăpânul ce-i uită?Ce nori îi acoperă?Unde se duc?
Câinii toți laolaltă sunt noriice luminează la întâlnire,merg grămăjoară în faptul serii,mirosind norii, copacii,pentru a-și potoli foamea.
Așa rătăcesc câinii înserării,norii tulburi ai acestei lumise alungesc până în capătul străzilor,mirosind culoarea norilor,ochi ducând dorul cărnii de crepuscul.