Se zice că studenția e cea mai frumosă perioadă a vieții. Totul e nou, necunoscut, dar mai ales dacă o mai faci și undeva departe de casă.
Orice călătorie aduce mari emoții, pregătiri, bagaje. Pentru că majoritatea călătorilor rutei Chișinău-Craiova erau studenți… a fost vesel, dar și foarte greu de circulat prin autobuz.
Trecerea pe sus. 
Ajunsă în campus, la o bucată de noapte, am avut noroc de oameni cu suflet mare care ne-au ajutat și ne ajută în continuare cu tot ce e nevoie.
Timp de o zi, trei camere schimbate, peripeții, zâmbete, totul ca în vis. Abia după două zile începi să-ți dai seama că te afli la vre-o 500 km distanță de casă, că nu cunoști pe nimeni și nimic, și nici măcar nu prea știi ce zi a săptămânii e! Afară plouă în continuu, acomodarea cu orașul merge greu, călătoriile se fac cu mașina, pentru că, na, peste tot există oameni super-buni care își oferă ajutorul, iar noi am avut norocul să-i întâlnim.
Aici e frumos, chiar dacă toată lumea spune că Târgoviște e urât când plouă, îi simt farmecul istoric și așa. Oamenii… oamenii sunt prea diferiți pentru a generaliza, plus că două zile e prea puțin ca să înțelegi cum e cu adevărat.))
Bagajele studenților.
Câinele de la graniță, hrănit de noi cu dulciuri.)
Orașul ploios.)
