Ceva se-ntîmplă în mintea mea. Îmi dau seama că mă deconectez vag de la realitate și caută o altă conexiune.
Sunt la etajul 30 al unei clădiri moderne. Geamurile de la podea până-n tavan oferă o priveliște atât de cathartică, de unde-ți pare că poți atinge norii cu mâna.
Era cam 5 dimineața. Ceea ce domină această încăpere e un pat alb și enorm, pe care dormea liniștit bărbatul viselor mele.
Era chiar el? Mă apropii și urc încet pe patul acela cu cearșafuri moi, încet ca să nu-l trezesc din somn și ca să-i examinez atent fața sa cu trăsăturile-i blânde. Îmi trec palma gingașă peste părul lui neted, iar în acel moment chiar îmi doream să-l trezesc, să-i privesc culoarea ochilor și dincolo de ei.
Firește, a simțit atingerea mea delicată peste păr, și mi-a prins mâna într-a lui ca să se asigure că n-am să plec nicăieri de lângă el.
Pentru o clipă mă simțeam sedusă și cuprinsă de niște sentimente neclare. Las așa, așa să fie, pentru că mă simțeam extraordinar de bine lângă corpul său cald, iar sufletu-mi parcă găsise liniștea.
Adormise-m. Dormeam alături atât de plăcut și senin, de-ți era mai mare dragul să ne privești cum stăteam cuprinși unul în brațele celuilalt.
Se făcu 9 dimineața. Simțeam că s-a ridicat de lângă mine și m-a acoperit cu plapuma alb imaculată, m-a lăsat să dorm în continuare. Îl zăream cu ochii întredeschiși cum își îmbrăca fin cămașa s-a proaspătă de olandă și pantalonii care-i atârnau seducător pe șolduri.
S-a apropiat de mine ca să mă sărute dulce, și a plecat.
Căutam imediat continuarea acestei povești matinale, dar s-a întrerupt!
Fira-r naiba, a fost DOAR UN VIS!
S-a terminat subit și-mi lăsase un gust dulce-amar.
Filed under: Diferite
