“Curentul Emo face o noua victima in Marea Britanie. La nici o luna dupa ce o fata de 12 ani a fost gasita, fara suflare, in camera ei, un baiat de 13 ani s-a spanzurat, aparent dupa un conflict avut pe un cunoscut site de socializare britanic, Bebo. Familia lui Sam Leeson acuza administratorii site-ului pentru ca au lasat sa apara pe site mesaje ce l-au determinat pe copilul lor sa isi puna capat zilelor.” “La inceputul lunii trecute, familie unei alte adolescente, Hannah Bond, in varsta de 13 ani, au lansat acuze la adresa site-urilor Emo. Legistul care a dat verdictul de sinucidere in cazul fetei a afirmat ca muzica ascultata de adeptii acestui curent ar fi putut avea o influenta in decizia tinerei englezoaice. Potrivit specialistilor, adeptii curentului Emo sunt persoane cu o perceptie alterata a realitatii, predispusi la deprimari pe termen lung si la o atitudine antisociala pronuntata. “Emo-kids” vad moartea si mutilarea corpului ca pe o solutie de rezolvare a tuturor problemelor personale, fie ele sentimentale, familiale sau sociale.” “O elevă în clasa a VI-a s-a aruncat de la etajul 10, nemulţumită de relaţia cu mama sa şi de faptul că a fost părăsită de iubit. Mami, te rog ai grijă de tine. Te iubesc! Acestea sunt ultimele cuvinte aşternute pe hârtie, luni după-amiază, de Andrada Mocănescu, o puştoaică de numai 12 ani - adeptă a curentului emo - care şi-a pus capăt zilelor aruncându-se de la fereastra apartamentului în care locuia, situat la etajul zece al unui bloc de pe Şoseaua Pantelimon, din sectorul 2 al Capitalei. Nu am reuşit să stabilim ce a împins-o la un asemenea gest. E drept că lumea spune multe: ba că nu se înţelegea cu mama ei, ba că suferea pentru că aceasta o anunţase că ar vrea să se recăsătorească, ba că era supărată pentru că se despărţise de prieten.” Aproape in fiecare zi gasesc stiri despre sineuciderea unui „Emo” care sunt urmate de o concluzia cretina: „tinerii emo isi pun capat zilelor din cauza muzicii pe care o asculta”. La astfel de concluzii ajung deobicei parintii copiilor psihologi si sociologi care nu se mai grabesc sa cerceteze mai profund fenomenul. In conditiile in care parintii isi vad copiii doar in zilele de odihna, de ce ne-am mira ca unica „fiinta” cu care poate comunica copilul este televizorul sau calculatorul? Noile tehnologii in ciuda performantelor sale nu vor putea oferi un model uman si afectiune copiilor, iata de ce un copil lasat de parinti fata in fata cu calculatorul se izoleaza intr-un vid emotional, care devine insuportabil in fiecare zi. Adolescentul devine dependent de „lumea virtuala” in masura in care nu gaseste nici o satisfactie in lumea reala. Am putea numi acest fenomen „narcomanie electronica”. In fine, nu noile tehnologii sau muzica sunt de vina, ci insusi parintii care imping copii spre autoizolare. In situatia Republicii Moldova lucrurile devin mai triste in conditiile in care multi parinti sunt plecati peste hotare iar copii sunt lasati in voia soartei. Noroc de cei care vor gasi pe cineva care ar inlocui parintii, restul sunt sortiti sa creasca a o floare in mijlocul buruienilor. Cei care intradevar sunt responsabili de viata unor minori ar fi bine sa se mai invete sa vada cauzele reale ale problemelor si sa inceteze sa arunce vina asupra diverselor “curente culturale”.