Rima XIII
Tu pupila es azul y, cuando ríes,
su claridad süave me recuerda
el trémulo fulgor de la mañana
que en el mar se refleja.
Tu pupila es azul y, cuando lloras,
las transparentes lágrimas en ella
se me figuran gotas de rocío
sobre una vïoleta.
Tu pupila es azul, y si en su fondo
como un punto de luz radia una idea,
me parece en el cielo de la tarde
una perdida estrella.
Rima XIII
Pupila ta e albastră, și când zâmbești, seninătatea sa suavă îmi amintește de fragila sclipire a dimineții ce se reflectă în mare.
Pupila ta e albastră și, când plângi, lacrimile-ți transparente apar în ea drept picături de rouă pe petalele unei violete.
Pupila ta e albastră, și dacă în adâncurile-i sclipește o ideie ca un punct de lumină, îmi pare a fi o stea rătăcită pe cerul de seară.