Viena
Avionul aterizează cu o precizie nemțească. Controlul pașapoartelor durează câteva secunde. În timp ce ieșeam din aeroport, mă bântuia gândul că adevăratul spirit al globalizării se simte cel mai intens în aeroporturi. Așteptarea oriunde nu ar fi ea, întotdeauna încurajeaza comunicarea – nu avea nici o relevanță apartenența etnică, geografică sau lingvistică pentru mine, care veneam de undeva din Estul Europei și pentru interlocutorul meu, tatăl a doua fetițe care tocmai sosise din Lebanon. Europa era doar un punct de trecere din țara sa de baștina spre îndepărtata Canada. A petrecut mai mult de 5 săpătmâni în Africa , unde și-a deschis o afacere în speranța de a se reîntoarce pentru totdeauna împreună cu familia, într-o bună zi.
Limba turcă, limba română, limba germană toate se amestecau într-o diversitate cosmopolită, pe strada Kulmgasse. Viena nu ar fi la fel de frumoasă, dacă stațiile de transport public nu ar fi marcate cu argourile marei limbe slavone, Sie wissen, was ist Гандон?
Odată pomenită în inima Vienei – contrastele și accentele s-au shimbat, alternând de la gotic la baroc, de la Mozart la Shubert, de la Muzeul Albertinei la Muzeul Artei Fantastice, de calești cu cai la Mercedes-uri, de la Dunărea Veche până la canalul Dunării.
Moscova
Oarecum aveam o senzație stranie în timp ce îmi îndreptat pașii spre orient, dusă de o pasăre siberiană ( a se citi Авиакомпания «Сибирь»). 
Norii negri și temperatură de afară era doar preludiul ”bunului” venit. Au urmat așteptarea de o oră și jumătate într-o coadă imensă la controlul de pașapoarte și ”matrioșca rusească” în forma de surpriză – ridicarea bagajului în Domodedovo, deși era doar destinația de tranzit. Cu toate că aveam tot timpul din lume, am hotărât ca cele 9 ore să le trăiesc alături de mii de tadjiki, uzbeci, armeni, georgieni, kârgâzi, care își aștepatu zborurile spre țările de baștină sau spre orașele din marea Rusie. Sentimentul pe care l-am trăit era un mix de solidaritate și umilință, care devenea tot mai intens cu fiecare minut de așteptare într-un loc, în care ordinea semăna mai mult cu un haos, iar diversitatea avea au gust puternic de hegemonie și migrație.
La poarta nr. 20, se anunța îmbarcarea pentru zborul cu destianția : Male, Insulele Maldive. Pasagerii îmbracați estival se grăbeau să părăsească Moscova gravă și rece.
Erevan
” Sunteți armeancă?” m-a întebat ofițerul de la controlul de pașapoarte.
Se crapă de zi. Razele soarelui străpungeau întuneriucl nopții, revărsând lumină asupra chipului roz al Erevanului. A fost prima și cea mai memorabilă impresie – orașul roz se trezea, mângaiat de soarele oriental.
Din momentul în care am ajuns, am fost cuprinsă de senzația că Erevanul este un loc de suflet, un loc familiar, un loc unde am fost – poate într-o altă viață.
În atmosfera încinsă orientală, simțeam adieri de vânt occidental – în privirile tinerilor, stilul vestimentar, în vitrinele magazinelor și în atitudine. Aparent cu un chip social femenin și creștinesc, spiritul armenesc poartă un caracter puternic patriarhal și bărbătesc, cu prejudicăți și stereotipuri musulmane. Rodia armenească coaptă și frumoasă ascunde în adâncul rubiniului probleme profunde și dramatice .
Cum e să fii femei într-o societatea în care 70 % din femei sunt supuse violenței fizice în familie, cum e să fii mamă atunci când TREBUIE să aduci pe lume un BĂIAT, iar tu procreezi doar FETE, cum e să fii femeie terorizată psihic de omul care a spus că va fi la bine și la greu lângă tine?
***
În fiecare dimineața admiram Araratul, care sufletește a fost și va fi al Armeniei, iar trupește aparține Turciei.
Chișinău
Cobor din autocar. Aud chiote de bucurie și exaltare a moldovenilor veniți de la muncă din Rusia.
În sfârșit, am ajuns acasă…
