Ce-i o viață de om?
O frunză verde de smarald. Tot atât de prețioasă și tot atât lipsită de preț. Fie smaraldul prelucrat sau nu, la fel ca și viața poate fi apreciat drept o comoară sau o bucată de nimic (o piatră cu care poți sparge capuri).
De ce verde?
Pentru că este culoarea speranței cum învățam noi la școală. Iar omul speră la viața lui ( mai ales moldovenii).
De ce o frunză?
Pentru că dacă ei chiar acum o frunză în mână ai să observi că este ca o hartă a vieții. Pețiolurile sunt ca drumurile pe pare le parcurgem de la A până la Mor. Parcurgândule lași câte o pată pe hartă. Undeva câte o amintire, undeva o gafă, o frântură de inimă, o clipă fericită, o mângâere de briză, o emoție, o persoană dragă - astea și multe altele constitue limbul.
Ah, de câte câte ori mergem pe marginea limbului... De cîte ori am putea cădea... Dar nu cădem. Pentru că marginea te ajută uneori să ajungi la alt pețiol. Pentru că nu ai parcurs toată harta sau din sute de alte motive.