Şi iarăşi război, şi iarăşi dragoste! Dar niciodată fără război unde vine vorba de dragoste. Indiferent ce fel de război…
În această carte războiul se dă şi între popoare, şi între inimi, dar într-o asemenea manieră care-ţi alimentează încântarea şi-ţi amplifică curiozitatea.
,,Pe aripile vântului”, de Margaret Mitchell, este un roman prea frumos pentru a-l descrie în doar câteva rânduri, dar voi fi laconică şi foarte puţin indiscretă în relatarea substanţei acestuia. Cartea reprezintă o lectură uşoară şi este pentru toate gusturile, vârstele şi capacităţile de asimilare.
Romanul este despre tânăra domnişoară Scarlett OHara, îndărătnică şi încăpăţânată, cu propriile păreri şi convingeri, asaltată mereu de admiratori (spre invidia altor fete), dar refuzată de unicul băiat pe care-l iubeşte- Ashley Wilkes. Între timp apare frumosul bărbat de 35 de ani , Rhet Butler, ironic şi nonconformist, copia masculină a lui Scarlett, care nu poartă mască spre a place lumii. Între ei pare că se iscă ceva, însă Scarlett e prea ocupată cu gândurile la Ashley ca să observe.
Cartea este cu o bucătărie completă: are şi sare, şi piper, şi zahăr, şi miere, de-ţi face neastâmpărata inimă să tresalte de la prea amestecatele trăiri cu care te hrăneşte.
Iar acum las citatele din carte (doar câteva) să vorbească:
- A muri pentru țară înseamnă să trăiești veșnic;
- Nu poate exista fericire decât în unirea dintre două fiinţe asemănătoare;
- Toţi oamenii fac ceea ce cred că trebuie să facă, nu gândim şi nu făptuim toţi la fel şi nu e drept să judecăm pe alţii după noi înşine;
- Nimic în lumea asta nu ne poate distruge, dar ne putem distruge singuri tânjind mereu după lucrurile pe care nu le mai avem - şi gândindu-ne tot timpul la ele;
- Nu mi-a plăcut niciodată să adun cioburile sparte şi să le lipesc la loc, spunându-mi că vasul e nou. Ceea ce s-a spart, s-a spart; şi prefer să-mi amintesc cu plăcere de vasul întreg, decât să-l am înaintea mea şi să-i văd crăpăturile, tot restul vieţii mele;
- Ca să-l interesezi pe un bărbat şi să-i reţii interesul, trebuie să-i vorbeşti despre el însuşi şi, pe urmă, treptat să aduci vorba despre tine… şi pe urmă numai şi numai despre tine;
- Draga mea, eşti ca un copil. Crezi că, dacă spui “îmi pare rău”, toate greşelile şi durerile din trecut s-au şters, s-au uitat, şi toată otrava vechilor răni a dispărut… La vârsta asta poţi spune că ai câştigat întregul univers şi ţi-ai pierdut sufletul, nu-i aşa? De când te cunosc, ştiu că ţi-ai dorit două lucruri: pe Ashley şi destui bani ca să poţi trimite la dracu pe toată lumea. Ei, acum eşti destul de bogată, ai repezit destul pe toată lumea şi, în sfârşit, îl ai şi pe Ashley, dacă-l mai vrei. Dar acum se pare că nu-ţi mai ajunge nici asta;
- Rhett Butler: Se pot câştiga tot atâţia bani din distrugerea unei civilizaţii ca şi din clădirea uneia noi;
- În faţa primejdiei şi a morţii, dragostea e de două ori mai dulce, plină fiind de o stranieexaltare;
- Ma intreb cum ar reusi cei ce nu se iubesc pe ei insisi sa-si gaseasca prieteni?;
- Cu doamnele bătrâne trebuie să fii draguţă şi naivă, să pari proastă fiindcă doamnele bătrâne sunt deştepte şi pândesc fetele tinere cu ochi invidioşi ca de pisică, gata să se repeadă la ele dacă greşesc cât de puţin cu vorba sau cu privirea. Cu domnii bătrâni trebuie să fii îndrăzneaţă, vorbăreaţă şi chiar puţin cochetă, dar nu prea mult, doar atât cât să măguleşti vanitatea bătrânilor caraghioşi. Atunci se simt întineriţi şi te ciupesc de obraz spunându-ţi că eşti o ştrengăriţă. Şi, fireşte, trebuie să te înroşeşti în asemenea ocazii căci altfel te ciupesc cu mai multă plăcere decât se cuvine şi le spun fiilor lor că eşti uşuratică.
Încă nu am vizionat filmul după motivele cărţii, dar cred că o fac curând.
Pentru cei care încă n-au citit “Pe aripile vântului”: lectură plăcută!
