RUGĂCIUNI
Ceea ce ajunge apoi să fie poezieabia de poate intra în casa plină de stăpâni,cu vinul pe masă, cu cuțitele lor gata să taiedin carnea-i tremurândă, încă vie.
Rugăciunea nu li se lipește de buzenici înainte, nici după festinul bogat,
priviri rămase dincoace de orizonturi,trupuri ieșind de printre buturugi.
Cu o talanca din piatră atârnând la gât,lovesc în scuturi lăncile cu vârf fioros,din gură le ies secunde, minute,nu însă rugăciuni, nu rugăciuni.
ORACIONES
Lo que luego llega ser poesíaapenas puede entrar en la casa llena de dueños,con el vino en la mesa, con sus cuchillos afiladospara cortar su carne que tiembla, todavía viva.
La oración ya no se pega de los labios,ni antes, ni despues de comer,miradas quedadas en esta parte del horizonte,cuerpos saliendo de entre los troncos.
Con una campanilla de piedra en el cuello,golpean escudos con picos asustadizos,de dentro de la boca salen segundos, minutos,pero no oraciones, no oraciones.