MOARTEA CA O SIMPLĂ NEÎNȚELEGERE
Poate că șarpele va putea să înceapă calea înțelepciunii.Atât de aproape de neajunsurile și visurile noastre ar trebui să o pregătimîn propria-i argilăpentru ca legenda să se completezeși toată ordinea fluctuațiunilorși zborurile invizibilesă devină realeașa ca să scoată sunetul clar al uvertureisau să continue cântecul ”el cuatro movimento”până se va transforma în melodie eternăce a găsit în sfârșit scânteia de la care apar aceste luminiani lumină... atât de aproapeunde fiii noștri își odihnesc mâinileși oferă zâmbetedecantând galaxiași știind că luminae o jucărie ce vine din cosmos și susține iluzia de permanetizaredrept responsabilitate de continuitatea mediului nostru înconjurătorpentru a întări binecuvântarea terenuluiunde moartea e doaro simplă neînțelegere între zei.
LA MUERTE COMO UN MALENTENDIDO
Acaso la serpiente pueda iniciar el camino de la sabiduría.
Tan cercana a nuestras faltas y a nuestro deseo
hemos de organizarla
junto a su barro
para que la leyenda se complete
y todo el orden de fluctuaciones
y vuelos invisibles
se conviertan en realidad
y pronuncien
la claridad de la obertura
o alarguen el cuarto movimiento
hasta ser melodía infinita
que al fin busque el requiebro de esas luces
años luz…y tan cercanas
donde nuestros hijos reposan sus manos
y ofrecen sonrisas
alabando la galaxia
y sabiendo que la luz
es un juguete cósmico
que mantiene la ilusión de permanencia
y se obliga a la continuidad
de nuestro entorno
para permanecer en un ángelus terreno
donde la muerte solo es
un malentendido de los dioses.