Iubirea este ceea ce visează fiecare om să trăiască, să cuprindă cu toată puterea existenței sale ca să atingă culmile fericirei. Iubind noi ajungem prin cele mai adânci scufundări de durere și ne ridicăm în cele mai frumoase meleaguri ale liniștei sufletești. Ambele trepte încep cu aceleași două cuvinte, doar că uneori însângerate de amintiri sau alteori cristalizate de cele mai minunate clipe din viață. Te iubesc…
Unii dintre noi spun ca iubirea nu aduce decât suferință. Ieri credeam și eu așa, dar un glas din interiorul sufletului meu îmi spunea că nu e, că dacă nu ar fi ea, Iubirea, suferința ar fi mult mai mare. Întradevăr ce poate fi mai dureros decât să nu cunoști ce înseamnă a iubi, de a fi iubit, de a trăi pentru cineva și de a ști că cineva respiră cu tine. E ca și cum un puls puternic de dorințe urcă prin vene spre sufletul tău, cu o viteză atât de mare că ți se înfierbântă pământul de sub picoare, și nu mai simți nimic decât privirea caldă care îți inundă ochii cu setea de cel pe care îl iubești. Și simți cum nu mai știi și nu mai vezi nimic, și nu vrei să știi decât culoarea ochilor săi care în soare se transformă într-un albăstriu cristalin ca o lacrimă de ploaie, și nu vrei să simți decât căldura buzelor sale moi care abia așteaptă să îți potolească dorul nemărginit de dragoste, să simți brațele în care frica de ce îți aduce viitorul dispare, brațele în care găsești liniștea și pacea la care nici nu ai putut visa vreo dată, brațele în care nu îți e frică de nimic și în care ai rămâne o veșnicie, da, o veșnicie căci în ele timpul nu are măsură, e ca un zbor de pană spre orizontul misterios al acestui frumos pamânt.
Cred ca ți-ai dat seama că iubesc din cuvintele pe care le-am scris mai sus. Trăiesc primul ,,te iubesc” prin fiecare bătaie de inimă. Sunt o fire visătoare dar aripile viselor mele au fost pârjolite de neașteptările dureroase care mi-au apărut în cale. Cu toate acestea trăiesc primul ,,te iubesc”…
Înaintea acestor două cuvinte stă o frică rece de ceea ce nu știi, de fapt de un nimic, căci ce nu există nu e nimic e doar un obstacol ce se cere trecut pentru a vedea celelalte culori ale acestui pur sentiment. O dată ce spargi acest rece zid îți apare după linia ce se întinde dincolo de privire o lume a căldurii și dorințelor arzătoare. Parcă până atunci ai fost un pui de pasăre care aștepta ziua în care să își întidă aripile și când ți le-ai întins ai început să simți cum vârful penelor tale parcă taie aierul în mii de coloane de vânt blând și cald, cum soarele străbate irisul ochilor tăi ca și cum ți-ar dărui o parte din viața lui, ca și cum ai fi o parte din el, și atunci nu îți e mai frică de nimic, căci vântul te poartă pe umerii săi spre liniște și împlinire iar soarele are grijă ca visele tale să se reflecte în realitatea lumii de dincolo de privire.
E frumos să trăiești prin iubire chiar și atunci când zborul îți e tulburat de norii negri ai neașteptărilor dureroase. Sunt niște nori grei și deși că o dată ce intri în ei crezi ca nu mai găsești din nou lumina soarelui blând. În ei aripile tale se fac ca de oțel și te trag la pământ ca pe o peatră uriașa scuipată de univers. Cazi și când te faci particele mici de pamânt printre mii de alte părticele de pământ crezi că nu o să poți niciodată să aduni bucățelele sufletului tău dar are grija aici timpul de tine. Încet te duce lângă celelalte bucățele pe care le-ai pierdut în timp ce ai căzut, în timp ce ai simțit cum fiecare bucățică din sufletul tău a fost ruptă fără nici un gram de anestezie, totul pe viu, cu durere de care nu ai știut că poate exista. Încet le aduni una câte una, cu grijă și fără grabă ca să nu uiți de nici o bucățică printre miile de particele din jur. Le aduni cu puterea speranței, cu ajutorul vieții care ți-a fost dăruită pentru a o trăi până la ultimul zid spart. Crezi că nu vei reuși, dar mai mult e nedorința de a te ridica și de a vedea că lumea de dincolo de privire nu mai este așa, nedorința de a te ridica și frica de a nu mai vedea persoana care a plantat primul ,,te iubesc” în viața ta căci pentru tine această persoana a fost tot, lumea din inima ta. Dar le aduni pe toate și te ridici încet cu speranța de a fi luat de mână de un viitor mai frumos, mai cald, mai minunat. Faci primul pas, te doare căci rănile înca nu s-au vindecat dar mergi încet mai departe. Acum ești pământean. Mergi cu picioarele tale pe iarba moale și rece de roua de dimineață. Știi că nu o să mai fii pasăre, că nu o sa mai tai aerul în mii de coloane de vânt cald și nu o să mai ajungi în lumea de dincolo de privire dar mergi mai departe. Nu e rău să fii om, nu, chiar e bine căci o dată ce ai căzut pe pământ din frumosul zbor spre soare nimic nu o sa te facă să cazi mai dureros căci stai bine pe picioare. Poți să te împiedici, să te rănești dar nu o să mai doară atât de tare ca și atunci când au zburat bucățele din sufletul tău prin mii de părticele de pământ și o să mergi mai departe și rănile se vor vindeca. Vor rămâne semne pe care le vei ascunde adânc în sufletul tău renăscut. Ori de câte ori vei auzi ecoul amintirilor aceste semne parca vor arde în tine dar printre ele se va vedea un licăr sfânt de lumină, lumina dragostei care a fost plantată în viața ta. E o lumină atât de blândă încât ai vrea să îi dai drumul din nou afară ca să te poți scălda în magia ei. Singur poate că nu vei avea curajul să îi dai liberatate dar cu ajutorul cuiva ai putea să simți din nou acea blîndă mângâiere de iubire. Cineva te va ajuta, îți va da o parte din puterea lui ca să poți zîmbi din nou. Nu renunța, încearcă, nu îți fie frică căci nimic nu o sa mai doară cum te-a durut atunci când ai căzut. Iubirea din primul ,, te iubesc ” e unică în felul său, ea va trăi veșnic în noi, va trăi până la ultima răsuflare prin fiecare amintire prin fiecare privire întinsă celor din jur.
Iubește cât respiri pe acest pământ căci nimic mai frumos decât iubirea nu vei putea întilni, nimic mai pur sufletul tău nu își poate dori. Suntem noi oamenii făcuți pentru iubire, orice fel de iubire este o dăruire, o dăruire din tine iar o dăruire din tine este un pas spre împlinire iar împlinirea este fericirea și liniștea la care tindem să ajungem zi de zi. Iubește prin primul ,, te iubesc” și alungă frica de ce nu există încă, trăiește prin primul ,, te iubesc” ca să poți spune la ultimul pas din drumul care îți este dat că am iubit, am plâns, am căzut de durere la pământ, m-am ridicat și am trăit printr-un minunat și de neuitat primul ,, te iubesc”.
