Vasko POPA (1922 – 1991)
Poet sârb de origine română, născut în comuna Grebenaţ din Voievodina. Absolvent al Facultăţii de Filosofie din Belgrad, după care şi-a continuat studiile la Bucureşti şi Viena. În timpul celui de-ai doilea război mondial a luptat în unităţi de partizani, fiind făcut prizonier de germani şi închis într-un lagăr din Zrenjanin. Primele poeme le publică în magazinul literar „Noutăţi editoriale” (Književne novine). Printre cărţile sale importante se înscriu „Câmpia neodihnei” (1956), „Cerul secundar” (1968), „Pământ vertical” (1972), „Sarea lupului” (1975), antologia de poezie populară sârbă „Mărul de aur” (1978), „Poeme” (selecţie din creaţia anilor 1943-1976), apărută în limba engleză cu o prefaţă de Ted Hughes.
În anul 1972, Vasko Popa fondează Municipalitatea Literară din Vârşeţ şi creează biblioteca de cărţi poştale „Slobodno lišće” („File libere”). În acelaşi an este ales membru al Academiei sârbe de ştiinţe şi arte. Peste un an, fondează Academia de ştiinţe şi de arte din Voievodina.În 1995, municipalitatea Vârşeţ lansează premiul de poezie „Vaski Popa”, atribuit anual pentru cea mai bună carte de poeme apărută în Serbia.LECŢIE DE POEZIE
Stăm pe o bancă albăLângă bustul poetului Lenau
Ne sărutămŞi printre alteleVorbim despre versuri
Vorbim despre versuriŞi printre alteleNe sărutăm
În vremea asta poetul priveşte prin noi undevaPriveşte prin banca albăPrin pietrişul aleii
Şi tace minunatCu minunatele sale buze de bronz
În parcul municipal din VârşeţÎncetul cu încetul mă familiarizezCu adevărata esenţă a poeziei
AMUZANTA TAINĂ
Abia de prinde-a amurgiÎn cârciuma ce se află pe drumul spre Iablonevo Vin groparii din Vârşeţ
Hohotind încă din pragul uşiiCer solidari doi metri de vin
Şi crâşmarul umple pahareleAranjându-le în cruce pe masă Pe această masă de un metru lăţime şi un metru lungime
Împreună cu dânşii şi euBeau cu ochiiAmuzanta lor taină
ÎN SATUL STRĂBUNILOR
Cineva îmi cuprinde umeriiAltcineva mă priveşte lupeşteUn altul îşi scoate pălăriaSă devină mai vizibilFiecare încearcă să afleDacă mai ştii tu cine sunt eu
Bătrâne şi bătrâni necunoscuţiLe atribuie nume flăcăuanilorŞi fetişcanelor din memoria mea
Pe unul din ei l-am întrebatDe mai trăieşte şi de mai e bogatGheorghe Curea
Sunt chiar eu răspunse elCu o voce de pe cealaltă lume
Eu îi mângâi obrajii cu palmaRugându-l din priviri să-mi spună adevăratDacă aş mai fi în viaţă eu însumi
PROBLEME DE FAMILIE
Ce de-a ani nu te-am văzutDar te-am recunoscut îndatăTu ai devenit un adevărat lupÎmi spune o rudă din Vârşeţ
Drept răspuns izbucnii în hohot de râs
Dar mai nimerit ar fi fost să-i explicCă în faţa lui somnoros şi astmaticNu e decât greoaia şi gâfâitoarea fiară care m-a înghiţit
ZIDUL
#
Faţă în faţă cu zidul
Unde-i frumuseţea şi unde urâciuneaUnde e faţa mea
Faţă în faţă cu zidul
Unde-i aici forţa unde-i slăbiciuneaEu nu cunosc regulile jocului
Aici nu există nici bine şi nici răuSunt singur singurel
#
Stinge-te iarbă
La ce mi-ar trebui razele talePe pietroasa lovitură de palmă
Aici eu sunt lipsit de paşi
Cerule întoarce-teÎn înalt
La ce mi-ar trebui albăstrimea taPrintre norii de tencuială
Aici eu sunt lipsit de vedere
#
Şi tuCu pletele ploii şi pomeţii vântuluiRetrage-te
Te ce mi te arăţiÎn zborul fluturilor de var
Aici eu sunt lipsit de inimă
Piept în piept cu zidulMă împietresc zid devenind
INSCRIPŢII DESPRE CASA DIN MIJLOCUL DRUMULUI
Despre monumentul tinerilor tăietori de pădure de pe culmea neagră
Aici noi am învăţat flacăra să iubeascăPentru ca pământul să nu fie cuprins de pojar
Despre spânzurătorile de la Terazije*
Spuneţi-le jefuitorilor pământuluiFie ca sub steaua noastrăDe azi încolo ei să nu mai planteze copacii morţiiDeoarece pe ei înşişi îi vor devora fructele________ *Terazije – localitate în Câmpia Kosovo.
Despre pământ
Cel ce săruţi pământul cu tălpileÎnturnându-te devină al pământului sprijinitor cu tălpile
VERSURILE MARELUI ORAŞ
Nu demult îmi spune soţiaPentru care aş face orice
Ar fi bine să am unCopac nu prea mareCare să umple prin oraş din urma mea
Traducere de Leo BUTNARU