Am deschis ochii şi am privit speriată în de jur împrejur: lucruri aruncate pe jos, la întâmplare, întregi, sparte, amesctecate. Credeam c-au intrat hoţii cât am dormit, uitând pentru câteva clipe de încăierarea noastră cu pernele.
-Ce este?, m-a întrebat liniştit.
-Te pierdusem…
M-a luat în braţe şi a început să-mi mângâie părul.
-Sunt aici… şi nu plec nicăieri, mi-a răspuns zâmbind, făcând să se spulbere orice vis urât, al trecutului…
