(del blog El Cielo a Caballo) PUERTAS
Entonces, aquí, en el umbral, la bandera del aliento, el fuego de cada día.Jamás supe que las mochetas crecerían en poros; y la humedad arreciaracomo una fiebre. Entro a la rotación convocada.Asumo la costumbre de subir las escaleras, el remolino de la salen mi propia inmolación.(Despierto avanzo hasta el fondo de las raíces.)Siempre caminar y entrar, suponen un fondo de luz en las paredes.—He tocado tantas, que apenas me queda entre las manos la escarcha.En mis sienes, la metamorfosis de los pájaros, al final retornoal retablo de la noche y su insaciable vigilia.
Barataria, 25.VIII.2013
PORȚI
Atunci, aici, în pragul porților, flagul răsuflării, focul fiecărei zile.Nu știam că mocheta se va acoperi cu pori; iar umezeala se va repezica o fiebră. Intru în circuitul citat.Iau asupra-mi obișnuința de a urca scările, vârtejul sării ce roteștepentru propira-mi sacrificare.(Mă trezesc și înaintez către rădăcina razelor.)A merge și a intra presupune mereu un fond de lumină pe ziduri.-am atins atâtea lucruri că abia de mi-a rămas promoroaca printre mâini.Pe tâmplele mele, metamorfozele păsărilor, pănă la urmă revinla altrarul nopții și la a sa priveghere nepoptolită.