Dacă aţi ţinut în mână cartea lui Lucian Blaga: “Mirabila Sămânţă”, atunci sunteţi nişte norocoşi! Eu am primit-o cadou abia astăzi şi deja nu mă pot dezlipi de ea! Cartea conţine o frumoasă colecţie de poezii iniţiată şi coordonată de Anatol Melega şi Dan Vidraşcu, cu referinţe istorico-literare de G.Călinescu, Nicolae Manolescu, Dumitru Micu şi alţii.
Lucian BLAGA, Mirabila Sămânţă
Îndrăgitul autor al Poemelor luminii mi-a răscolit sufletul cu slovele sale încă pe când eram la liceu. Îmi amintesc şi acum momentele când, împreună cu învăţătoarea de limbă şi literatură română, analizam motivele şi discutam pe baza bine cunoscutei “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii“.
Gorunul este, însă, poezia pe care o ador cel mai mult. Şi ce mai tremurici aveam când o reciteam în faţa clasei! Cred că este una din puţinele poezii pe care o voi ţine minte încă mulţi ani înainte. Vă mai amintiţi versurile?
Gorunul
În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
şi-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.
Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?
O, cine ştie? – Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
şi liniştea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
şi mut
ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule din margine de codru.
Iar dacă figura lui Eminescu o descoperim în portretul copac, atât de cunoscut tuturor, pe a lui Blaga o cunoaştem în portretul realizat din literele numelui şi prenumelui poetului.
Lucian Blaga
Poeziile din filele cărţii ni-l readuc în atenţia noastră pe acest singur poet mistic al “Gândirii” (Eugen Lovinescu) aşa cum l-am cunoscut şi l-am îndrăgit fiecare.
