RELOJ
Esta noche es parca tu mirada
máscaras de sangre se difuminan en tu rostro,
las rayas de carbón aumentan la polvareda
-anhelos ruidosos que se sobrecargan en las plumas-
El tiempo alarma de los besos
no disfraza amantes
no cuenta murciélagos
ni la piel limpia sus monstruos.
Pienso lo que se interpreta algunas veces:
En el abismo de la vida
los gritos de la muerte
son rojas pirámides y me observan,
cada paso es su veneno en mis poros,
decide hacerme ofrendas,
me presenta amigos,
y a la hora del machetazo
sonríe nuevamente
la procesión que cubre.
CEAS
Noaptea asta e moartea din privirea ta, măști de sânge îți dispar pe chip, razele de mangal fac praful mai dens -îngeri zgomotoși care-și încarcă aripile-
Timpul se impacientează de la săruturi nu maschează amanți nu numără lilieci și nici monștrii de pe pielea pură.
Gândesc la ceea ce se interpretează uneori: În abisul vieții, strigătele morții sunt piramide roșietice și mă observă, fiecare mișcare lasă venin în porii mei, decide să-mi facă ofrande, îmi prezintă prieteni, și în clipa atacului în zâmbește din nou din mijlocul cortegiului.