CASĂ DE BATRÂNI
Să ne obișnuim deja cu gândul că mâine sau poimâinenu vom mai fi mare lucru; copiii noștri ne vor părăsisau ne vor transmite personalului vreunei case de batrâni,ca pe o mobilă netrebuincioăsă, prea veche pentru dânșii.
Acolo vom ieși zilnic la plimbare, în scaune cu rotile,ca sa aerisim corpul la suprafață și să respire pielea tăbăcită;ni se vor administra cu regularitate medicamente antidepresivesau sedative fără de vreun gust cunoscut, dar cu efect imediat.
Corpul nostru se va transforma astfel într-un mic laborator,al morții, aflat în plină activitate, numai el; celelalte abilitațiale noastre vor dispărea, vor face loc cecității, auzului vagsi altor debilități despre care ni se va spune că sunt intratabile.
Să ne obisnuim că iată ajungem să fim pacienți permanenți,poftiți prin megafonie sa-si ia calmantele; celor grav bolnavi,care vor uita între timp arta mersului, li se vor aduce pastile, un pumn pentru fiecare persoana luată în parte.
CASA DE ANCIANOS
Tenemos que acostumbrarse ya con la idea que mañanapoco va quedar de nosotros; los niños nos van a dejaro nos van a pasar al personal de alguna casa de ancianos,como si fueran unas muebles innecesarias, muy vieja para ellos.
Por allá vamos a salir diariamente a pasear, en sillas de ruedas,para la aireación del cuerpo y para que respire la piel dura;nos van a dar con estricta regularidad los antidepresivoso sedantes sin algún sabor conocido, pero muy efectivos.
Nuestro cuerpo se va a transformar así en un pequeño laboratorio,de la muerte, en plena función, solo él; los de más habilidadesnuestras se van a esfumar, dejando sitio para la ceguera, sorderay para otras debilidades sobre cuáles nos van a decir que son intratables.
Hay que acostumbrarse que ya llegáramos a ser pacientes permanentes,invitados por la megafonía para recibir sus calmantes; para los queque van a olvidar el arte de andar, se le van a traer pastillas,un puño grande para cada una de las personas.