(del blog Laberinto de Lluvia) ÎN PIEȚILE VISULUI
Pe străzile pierdute prin timpîntâlnsem un om singuraticascuns pe o cărare de cristal.
Sorbisem frumusețea momentuluiși aflasem de rana de sub balsam.
În piețile visului un om se făcea invizibilși doar uneori scoatea un sunet,ca să pară în viață.
Văzusem imaginile povestirii ca pe un bici plin de sângeîntre dragoste și moarte.
EN LAS PLAZAS DEL SUEÑO
En las calles perdidas por el tiempo
hallé a un solitario
oculto en la vereda de un cristal.
Respiré la belleza del instante
y supe de la herida bajo el bálsamo.
En las plazas del sueño
un hombre va tornándose invisible
y poco a poco emite algún sonido
para creer que existe.
Conocí las imágenes del cuento
como un látigo lleno de la sangre
en medio del amor y de la muerte.