De fapt, doream să scriu altceva astăzi dar m-am oprit pe o reţea de socializare la o simplă întrebare dată de cineva. Iera vorba de o ecuaţie matematică de nivelul CLASEI A 2-A! în care iera nevoie să aplici cîteva reguli matematice simple. Şi ATENŢIE! din 10 mii de participanţi la sondajul cu rezultate, 4 mii au dat răspuns greşit! Iar faza cea mai gravă e că aceste persoane încep să-i înveţe pe alţii cum să gîndească. Chiar şi mai mult, majoritatea se adeveresc să fie cu adevărat necărturari şi inculţi, apelînd la expresis, slab zis, indecente. Niciodată n-am încetat să mă mir de prostia omenească şi nu cred c-o voi face vreodată. Omul niciodată nu este atît de bătrîn pentru a mai face încă o prostie. Dar aceste persoane sunt deja cele trecute, sau care vor trece prin BAC, şi îmi amintesc toată treaba asta cu camerile de filmat şi cum aceşti absolvenţi tremurau înainte de fiecare examen. Aceste persoane totuşi trec şi merg mai departe. Se pun în rînd să fie admişi la universităţi şi colegii cu 10 pe linie, pe cînd habar n-au de anumite lucruri elementare. Nu vorbesc de toţi dar totuşi sunt prea mulţi. La universitate am văzut cel mai clar ce repercusiuni au aceste note cumpărate în şcoală. Cînd stăteam la farmacologie cu orele la o temă, deoarece nu se putea de calculat 5% din 100, stăteam nedumerit şi nu-mi dădeam seama cum este posibil. Persoane pe care mai des le vezi plecînd noaptea la discoteci şi cluburi, decît cu o carte în mînă. Tot el la examene au şi notele cele mai bune. Persoane care după lecţiile de română vorbesc: “Hai băi ş-om tusui” sau “Da tu şi n-ai ştiut fa? El îi aşă de concenîi.” Unii din ei o să ajungă pe posturi mari, posibil de conducere a ţării şi se vor purta la fel, deoarece această boală n-are leac. Iar cînd privesc generaţiile ce vin din urmă, înţeleg că treaba e slută tare şi viitorul nostru arată foarte sumbru. Persoanele întradevăr pricepute la ceva se găsesc cu mare greu şi din ce în ce mai rar. Posibil peste cîţiva ani, le vom putea introduce în cartea roşie. Nu vă faceţi niciodată aluzii, PROSTIA OMENEASCĂ LEAC N-ARE! Trebuie în primul rînd să-ţi dai seama că eşti prost dar ştiţi cum se spune: “Cînd eşti prost e ca şi cum ai fi mort, pe tine acest lucru nu te afectează, e greu doar pentru cei din jur.” Iar dacă încercaţi să luptaţi cu ea, începeţi s-o faceţi de la proprii copii. E greu să duci o discuţie intelectuală cu un prost, spre fine el te v-a coborî la nivelul său şi te va zdrobi prin propria experienţă.

Posibil aş mai avea multe de scris, dar aş fi dori să termin cu o frază/întrebare pe care iubeşte s-o repete tatăl meu şi care consider că s-ar potrivi de minune la acest articol:

“De ce printre proşti sunt atît de puţini lenoşi?”