SPAIME
Cineva ne trezește din nou,prinde viață ramul de la geamprecum un braț fără de corp,drept suport îi sevește vântul;
fulgerul scapără departe de tot,se deșteaptă puștiul sub plapumă,deschide ochii rotunzi unde spaimaintră în straiele ei făcute ferfeniță.
Noaptea fură visele, le înghesuiește pe toate în gura uriașă de după ușăși ne suflă ușor drept în față, aducând un sunet surd în odaie;
vine cu pași apăsați, care nu se aud,părțile mici din pereții ce au rămasdin toată casa nu sunt altceva decât doar spaimele noastre.
SUSTOS
Alguien nos despierta de nuevo,revive la rama de la ventanacomo un brazo sin cuerpo,de apoyo le sirve el viento;
el relámpago cae lejos de todo,se despierta el niño bajo la manta,abre sus ojos redondos donde el sustoentra en su vestido hecho pedazos.
La noche nos roba los sueños, los metetodos en una boca, detrás de la puerta,y respira con delicadeza en la cara,trayendo un sonido mudo a la casa;
viene con pasos firmes, que no se oyen,las partes pequeñas de las paredesque han quedado no son otra cosa sino solo nuestros sustos.