Casio meu din titan mai mult seamănă a tanc decît a ceas ))) Timp de 10 ani a trecut prin toate, de 2 ori i-am schimbat bateria şi au rămas ceva zgîrieturi pe sticlă, în rest… cred că încă 10 ani va ţine, la sigur. Dar m-am gîndit că doresc ceva nou şi am început să caut un ceas nou. Aşa minuţios, cum fac cu toate cumpărăturile. Caut, probez, citesc descrieri pe net, citesc forumuri. Uite că pe un astfel de forum, o persoană a dat o întrebare simplă, dacă e în ton să porţi o marcă de ceas mai “ieftină”, nu zic care anume. Desigur că au urmat multe comentarii, dar întrebarea mi-a fost foarte interesantă.

În prezent, nu există o problemă să priveşti timpul la mobil. Desigur că un ceas este mai comod. În aşa mod, timpul poate arăta şi un ceas de 50 de lei. Nu mă apuc să zic pe cît va fi de trainic, dar la 50 de lei, poţi să-ţi cumperi fiecare lună unul nou. Pentru mulţi, această variantă este optimală. Pentru alţii, ca mine de exemplu, calitatea şi denumirea totuşi înseamnă ceva, şi începi să alegi printre modele de mărci mai cunoscute. Casio, Romanson, Q&Q, ORIENT, Swatches şi altele, sunt destul de calitative şi le poţi arăta prietenilor fără ruşine, costă de la 1000 la 2000 lei. Mi se pare destul de optimal pentru un ceas. La acest preţ el încă se poate de numit ceas.

Alte persoane, de un statut mai înalt, sunt sigur că nici nu se vor uita la voi cu un astfel de aceas. La acest nivel, cînd pantofii şi costumul cuiva costă sume cu multe zerouri, ceasul se transformă… într-un simbol, al clasei şi statutului persoanei în cauză. El strigă în gura mare “Uitaţi-vă cine sunt şi cîţi bani am!”. O “bijuterie” ce atîrnă pe mînă. Iar dacă mai are incrustate şi ceva diamante, cred că nici timpul nu e obligat să-l arate. Un astfel de ceas e în “ton”. Dar, bogătaşii tot se împart în 2 clase: cei în costume, cu brichete de aur, cu şofer privat, inele pe fiecare deget şi cei îmbrăcaţi într-o pereche de blugi, conduc singuri, lucrurile sale nu strigă “eu am bani!”, doar că sunt de “firmă” şi costă corespunzător.

Deci, cînd văd o persoană de afaceri, îngrijită, dotată intelectual, cu un ceas ieftin pe mînă, eu înţeleg că persoanal pentru această persoană nu are importanţă ce ceas să poarte. El poate să nu fie în “temă”, ce ceas e prestigios de purtat sau nu consideră acest lucru important, sau nu-i pasă de părerea altora atîta timp cît lui acest ceas îi convine. Poate asta şi-i bine, un astfel de om nu este “stricat” şi nu este transformat într-un consumator al reclamei. Dar dacă veni vorba despre prestigiu, trebuie de procurat un ceas, ţinînd cont de părerea oamenilor ce vă înconjoară. Ce înţeleg ei prin ce e demn şi prestigios de “consumat”. Un astfel de ceas se cumpără pentru a arăta şi nu a privi. El reprezintă un indicator al stării financiare şi trebuie să corespundă cu tot ce deţine persoana, îmbrăcăminte, mobil, automobil şi multe altele.

Apropo, mi-am cumpărat un ceas nou pe plac şi sper să mă bucure pe următorii, minim 5 ani )))