Biblioteca Publică „Dimitrie Cantemir” din Ungheni a anunţat mai demult, prin intermediul publicaţiei noastre, un concurs de eseuri cu genericul Tînărul de azi – şanse de afirmare. Nu ne-am aşteptat, desigur, să fim inundaţi de scrieri (mai mult sau mai puţin apocrife, după un prost, dar foarte peren obicei, hélas!), dar nici nu ne-am putut închipui că un exerciţiu, în fond, elementar (şi neîndoios util formării interioare) va lăsa indiferentă lumea noastră şcolară şi adolescentină. Proximitatea examenelor, a BAC-ului mai cu seamă, ar fi o explicaţie şi încă una extrem de plauzibilă –  de acord. Din replica însă a unuia dintre cei cărora li s-a comunicat anunţul, tînăr subţiratic şi de aspect foarte studios – cam ce premiu va lua cîş­ti­gătorul –  trebuie să înţelegem că motivului academic i s-a adăugat, oarecum organic, şi unul de ordin strict pe­cu- niar… Adică faptul de a fi publicat, fie şi în paginile noas­tre, încă neapărate de notorietate (vorba, mai veche, a lui Vasile Gârneţ!), nu e deloc suficient, mai e nevoie, vezi dumneata, de arginţi, de parai; lumina tiparului păleşte sub ochiul dracului… Poanta e previzibilă: fără a fi concentrat o masă critică, propice selecţiei, concursul a sucombat în proiect (după un alt obicei endemic!), lăsîndu-ne, spre consolare, cîteva mostre aşa-zicînd de prospecţiune, cele cîteva manus­cri­se parvenite între timp arătîndu-ne căror delicii (vedeţi că n-am pus ghilimele?) de lectură ne-am fi putut altminteri deda. Aleg ceva uşor patetic, dar percutant, în ciuda ver­bozităţii cam imflamate, cu promisiunea de a continua… (Ghenadie Nicu)