DIN BLOGURILE MOLDOVEI
Esenţial cu Lucia Bacalu
Dragă Doamne, avem la Ungheni asociaţii ale proprietarilor de locuinţe privatizate
Ploile din această primăvară au făcut să răbufnească verdele în jur. Normal, ar trebui să ne bucurăm de frumuseţea pe care ne-o oferă natura. Să profităm de ea din plin. Dar şi să avem grijă de ea.
Stăm bine la capitolul cu bucuria şi profitatul. Grija însă… Dacă e vorba să avem grijă de banii altora, de fericirea altora, de afacerile altora, aici sîntem meşteri cu toţii. Ce mai discuţii se încing, cîte vorbe răutăcioase se spun! Cînd vine vorba însă de grija pentru curăţenia din preajma casei în care locuim, parcă nici n-am mai fi de pe aici.
Chiar ieri, mi-a fost dat să fiu prin cartierul Tineretului din Ungheni, un cartier unde este concentrată o bună parte din populaţia oraşului: oameni cu stare, oameni care pretind că-s inteligenţi, că au cultură; oameni în vîrstă, care nu uită să ne amintească de fiecare dată că ei sînt cei care au plantat copacii de lîngă casă, că ei sînt cei care ne-au construit fabrici şi uzine, că ei sînt cei care ne-au asigurat viitorul luminos. Oameni de tot felul, ce mai. Nici unul însă nu mişcă măcar un deget ca, cel puţin, sub geamurile apartamentului în care locuieşte să fie ordine. Pălămida, brusturii şi alte plante de acest fel vor ajunge degrabă să le umbrească balcoanele. Indiferenţă totală!
Nu chem la “subotnicele” de altă dată. Nici adeptul “vinerelor sanitare” nu sînt. Poate că nici nu e treaba noastră să ieşim cu măturile sau cu vreo sapă ca să aducem în ordine terenurile din preajma blocurilor de locuit. Mai ales că în orice moment putem să ne trezim cu un cineva care să fluture cu o ţidulă în care să fie scris negru pe alb că terenul respectiv îi aparţine.
Şi totuşi… Dragă Doamne, avem aici, la Ungheni, asociaţii ale proprietarilor de locuinţe privatizate. Avem preşedinţi ai acestor asociaţii. Avem cîte o armată de angajaţi. Ei şi? Nu ştiu cum alţii, dar eu am început să mă întreb de la un timp: oare chiar avem nevoie de aceste asociaţii? Oricum, dacă se sparge o ţeavă sau cineva are de gînd să-şi mărite fata, îşi mobilizează vecinii, cu toţii pun mînă de la mînă şi schimbă ţeava cu pricina sau fac reparaţie pe scări. În ceea ce priveşte buruienile de afară, să crească. Cui îi încurcă? Poate vom da din coate, cînd vor apărea pe ici-colo cîte un şarpe sau mai ştiu eu ce fel de balauri.