Cînd luna-n cer răsare,
mocnind ca o scînteie,
în gînd, instant, apare,
al tău portret, femeie.

Cînd plaja-și scaldă trupul
în ale mării brațe,
văd sufletu-ți, copilă,
în multiple nuanțe.

Și-ncet m-apucă dorul,
subtil și fără milă.
De buza ta, femeie.
De ochii tăi, copilă.