Am primit de la Iaşi volumul de „Traduceri din secolele XX – XXI” (peste 500 de pagini, format academic) în care am adunat românizările pe care le-am făcut, pe parcursul a patru decenii, din creaţia unor poeţi din 36 de ţări. Prezint câteva pagini din carte.
Ovanes GRIGORIAN (1945 – 2013), Armenia
DIN CRONICA POLIŢISTĂ
Atenţie, iată încă o veste destul de curioasă: spre sfârşitul secolului douăzeci, la ora paisprezece şi un sfert,poporul armean a ieşit din propria ţarăşi nu s-a mai întors…Semnalmente: antic, multpătimit, talentat, muncitor, răbdător,în ochi – o tristeţe nesfârşită,în inimă – rupturi, plesnituri adânci…Cei care l-au văzut sunt rugaţi să anunţe de urgenţă parlamentulcare pe câteva zileare nevoie de poporîn legătură cu apropiatele alegeri repetate
Antun Branko ŠIMIĆ (1898-1925), Croaţia
AVERTISMENT
Omule fii atent să nu mergi tupilatpe sub stele!
Lasă-te pătruns pe de-a-ntregulde dulcea lumină astrală!
Să nu te lamentezi când va veni clipa cu ultimă privire să te desparţi de stele!
La urma-urmelor în loc de a o termina ca pulberevei deveni de-a-ntregul stea!
(1920)
DEJUNUL SĂRACILOR
Sunt ruşinaţi de a se aşeza unul în faţa celuilalt la o atare masă
şi în timp ce mănâncă le este teamă nu cumva unul să-i devoreze viaţa celuilalt.
Când se ridică de la masă tăcerea şi apăsareale provoacă silă de ei înşişitulburându-le trăsăturile feţelor
şi fiecare se gândeşte că ar fi asasinul celuilaltşi că sângele ce-i curge prin trupe sângele celuilalt (de parcă într-adevăr unull-ar fi devorat pe celălalt)
GREU PE SUFLET
Ah unde o să mă mai duc şi astăzi?Mama intră în odaie se aşeazăşi mă scrutează cu o privire mută
Las cartea la o parte şi ies din casă
La marginea câmpiei, printre tulpinile negre spânzură soarele învineţit a moarte
Mă postez în mijlocul drumului şi strig din răsputeri (1920)
Arvo METS (1937-1997), Estonia/ Rusia
* * *
Ceasul ticăie în tihnă.Suntem în doi.EuŞi ochii tăi mari.
Noi prindem coadăLa fericire.
* * *
Motoareleasamblate de noisemănau leitunele cu altele.
Nu poţi deosebimunca delicventuluide muncapoetului.
* * *
Ziua întreagăam tot căutat singurătateca să te pot asculta.
Tu răsuni în mineprecum orgaîntr-o biserică înaltă.
* * *
Trenul zbieră ca un mic măgăruş.Prinsei a mă-apropia încetişor.Pe sticlă – trei brăduţi de argint.
* * *
Un câine de pripasîşi potriveşte mersul orăşeneşte.Vrea să dea impresiacă ar merge ca şi cumîntr-o lesă invizibilă.
Omul îşi întoarce privirea.Şi câinele încetineşte pasul.
* * *
În uriaşul oraş sunt atâtea fete frumoase...Mă-ncântă, le admir fără răgaz.Uneori, unele îmi zâmbesc.Mă simt ca şi fericit.Şi abia seara constatcât sunt de însingurat.
* * *
Pe când întinzi scutecelela balconte opreşti bruscuimit de univers.
În vârful degetelorstrăluceşte o stea.
* * *
Văzduhul e plinde reflecţiile auriiale frunzişului întomnat.
Chiar ţi se pare căundeva nu prea departes-ar înălţa o cupolă de templu.
* * *
Exact ca acum trei anivrăbiile ciripesc în talpa mea, când eupăşesc prin băltoaceşi peste frunze.
* * *
cu fel de fel de grijine-acoperiră cerulşi nu-l vedem.
* * *
O pană mică, legănatCoboară din cer.Dar pasărea e de nevăzut.
* * *
Să sape pământul,să obosească,să înalţe capulşi să amuţeascăîn faţa frumuseţiiunui mesteacăn întraurit –probabil, în aceasta şi constămenirea omului.
* * *
După mârşăveniile pe care ni le-aţi făcutvoi sunteţi pentru totdeaunaexcomunicaţi de zâmbetele noastre.
* * *
Sunt micşi lupt cu urzica.Vărguţa din mâna mea – floreta lui Hamlet.
* * *
În serile atât de-ntunecoaselumina poate fi extrasă doardin cărţi.
OCTOMBRIE
Frunzele căzute stauprecum păsările doborâte,cu picioruşele în sus.
* * *
Îmi amintesc Estonia natală...Lumina albaştrilor ochimă-ndurerează.
* * *
Îţi poate fi luat totul,dar nu-ţi poate fi luatărugăciunea.
Jacques PRÉVERT (1900 – 1977), Franţa
DUMINICĂ
Pe Bulevardul Gobelins printre arborii stând smirnăO statuie de marmură m-a condus de mânăAzi în zi de duminică cinematografele-s plineDe pe ramuri păsări privesc la omeneasca lumeIar statuia m-a îmbrăţişat dar nimeni n-a văzutDecât un copil orb care din deget mi-a făcut.
CALUL ROŞU
În manejul minciuniiE calul roşu al surâsului tăuSe tot roteşteŞi eu stau acolo ca plantatPoţi să ziciCu al realităţii trist biciŞi nu am nimic a spuneSurâsul ţi-i la fel de adeveritCa adevărul meu împătrit.
TOAMNĂ
Un cal se prăbuşi-n mijloc de aleePeste el frunzele prind a cădeaDragostea noastră tremurăŞi soarele de asemenea.
LA MICUL DEJUN
El şi-a turnat cafeaÎn ceaşcăA turnat lapteÎn ceaşca de cafeaA pus zahărÎn cafeaua cu lapteCu linguriţaA mestecatEl îşi bău cafeaua cu lapteŞi lăsă din mână ceaşcaFără a-mi spune un cuvântApoi îşi aprinseO ţigarăDând drumul laInele de fumScutură scrumulÎn scrumierăFără să-mi vorbeascăDupă care se ridicăPunându-şi pălăriaÎmbrăcându-şi trenciulPentru că afară plouaŞi a plecatPrin ploaieFără a-mi spune un cuvântFără a privi spre mineŞi eu mi-am luat Capul în mâiniIzbucnind în plâns.
ALICANTE
Pe masă o portocalăRochia ta pe covorul greuŞi tu în patul meuDulce prezenţă a prezentuluiPrin vălurate perdeleA nopţii răcoareCăldura vieţii mele.
VARĂ
O îngheţată pe nemâncateSingur la aman fără un banO fată de şaisprezece aniMai stând în picioarePlace de la ConcordeÎn amiaza de cinşpe augustÎn plin soare.
VEŢI VEDEA ATÂT CÂT VEŢI VEDEA
O fată nudă în mare înoatăUn bărbat bărbos păşeşte pe apăMinunea minunilor unde eMiracolul anunţat de cu vreme?
PRIMA ZI
Cearşafuri albe în dulapCearşafuri roşii pe un patUn copil în mama saMama în spaţii ce dorTatăl pe coridorCoridorul în casăCasa în oraşOraşul în noapteMultă până dimineaţăMoartea în strigătCopilul în viaţă.
CÂNTECUL PĂSĂRII
Pasăre ce zboară-atât de linPasăre roşie caldă ca sângelePasăre-atât de tandră pasăre hazliePasăre care dintr-o dată se speriePasăre care brusc loveştePasăre care vrea să evadezePasăre singuratică şi agitatăPasăre care vrea să trăiascăPasăre care vrea să cântePasăre care vrea să ţipePasăre roşie caldă ca sângelePasăre ce zboară-atât de linAceasta e inima ta copilule dragInima ce bate atât de trist din aripiÎn pieptul tău atât de dur şi de alb.
CÂNTEC
În ce zi suntem astăzi noiNoi suntem în toate zilele-roiPrietenul meuNoi suntem în viaţăDragostea meaNe iubim şi vieţuimVieţuim şi ne iubimŞi nu mai ştim ce este viaţaŞi nu mai ştim ce este ziuaŞi nu mai ştim ce-i dragostea.
IMENS ŞI PURPURIU
Imens şi purpuriuPeste Grand PalaisSoarele iernatic apareŞi dispareCa el şi inima-mi va dispăreaŞi tot sângele meu va porniSă te cauteDragostea meaFrumoasa meaŞi te va găsi acolo Unde te vei afla.
NISIPURI MIŞCĂTOARE
Demoni şi minunăţiiVânturi şi mareeÎn depărtare marea deja se retrageDemoni şi minunăţiiVânturi şi mareeŞi tuCa o algă mângâiată dulce de vântÎn nisipurile patului te mişti visândDemoni şi minunăţiiÎn depărtare marea deja se retrageÎnsă în ochii tăi întredeschişiRămân doar două vălureleDemoni şi minunăţiiVânturi şi mareeDouă valuri mici care să mă-nece.
PEISAJ SCHIMBĂTOR
Două lucruri luna celălalt este soarele.
CINA CEA DE TAINĂ
Ei stau la masăEi nu mesescEi nu sunt în blidul lorŞi blidul lor le stă dreptVertical dinapoia capetelor.