Nu ridica cerurile din ochii mei. Lasă-mă să plutesc în voie, deasupra realităţilor acestui prezent, deasupra grijilor în care-şi învăluiesc oamenii zilele, uitând să trăiască frumos. Lasă-mă să fiu cu capul în nori, în visare, în nepăsare… Oare tu nu ştii că acestea mă fac fericită?
Sunt copil? Dar poate îmi place să sa fiu copil! Fac nazuri? Poate că astfel îmi înveselesc clipele în care mă priveşti cu atâta seriozitate în ochi. Vreau libertatea de a fi liberă chiar şi când sunt cu tine!
