Ei m-au trădat cel mai des, în momente în care vroiam cu tot dinadinsul să fie înțelegători, protectivi și îngăduitori. Trădarea lor avea 
întotdeauna sclipirea naturaleței și a sincerității, culoarea dulce a caramelei și cruzimea raționalității.
Îmi trădau orice trăire, stare sau gând. În trădarea lor se citea uneori oboseala, indiferența, tristețea, supărarea, alteori bucuria, frumusețea, pasiunea și dragostea. Întotdeauna m-au trădat frumos, sincer și fără scrupule. M-au trădat așa cum au simțit, dezinvolt și direct, fără durere sau regrete.
Le-am iertat toate trădările pentru că erau cele mai sincere, frumoase și adevărate…
Ochilor…
