Am aflat pe facebook despre Malala, o tânără bloggeriță din Pakistan. În octombrie 2012 a fost împușcată în CAP de un taliban pentru că încerca să promoveze mai multe drepturi ale tinerelor, printre care și dreptul la Educație. Din fericire, Malala a supravețuit și astăzi se află în Marea Britanie. Acum scrie o carte-memoriu cu titlul „Eu sunt Malala” care urmează să apară în toamna`13.
„Sper că această carte va ajunge la inimile oamenilor din întreaga lume, că ei vor realiza cât de greu este pentru unii copii să aibă acces la educație. Voi spune povestea mea, dar și pe cea a 61 de milioane de copii care nu au acces la educație”, afirmă Malala.
Povestea ei este cunoscută în lumea întreagă, mai puțin la noi. Malala fiind nominalizată chiar și pentru Premiul Nobel pentru Pace în 2013, titlu pe care nu l-a primit, cel mai probabil din cauza vârstei ( pe 12 iulie urmează să împlinească abia 16 ani). În schimb, a primit numeroase alte distincții pentru pace în câteva țări.
“M-am gândit că a sosit momentul să lupt pentru drepturile mele. Dreptul la educație, dreptul la pace, dreptul de a spune ce gândesc. Așa că asta am făcut”, susține Malala.
Internetul este o forță, în special rețelele de socializare. Datorită lor, azi putem schimba ceva și nu mi-e frică să declar aceasta. Să nu fi existat Social MEDIA, astăzi nu aflam despre Malala și nu aflam despre curajul unei fetițe hotărâte să lupte pentru ea și să schimbe ceva pentru țara sa.
Internauții mai scriu că sunt mii de personalități care o susțin pe Malala. Madonna și-a scris pe spate la concertul din Los Angeles numele ei. Secretarul general ONU a făcut declarații publice, iar jurnaliștii cu renume au dedicat emisiuni la BBC, CNN sau Al Jazeera în care au criticat statul pakistanez.
La 12 iulie, comunitatea internațională va celebra ziua MALALEI prin mai multe evenimente. Cel mai important fiind apariția tinerei cu un discurs public, (primul de altfel, după atentat) la sediul central al Națiunilor Unite din New York.
Pentru a o susţine pe Malala Yousafzai, Naţiunile Unite au creat și un site pe care oricine poate semna petiţia pentru accesul fetelor la educaţie.
Dar noi ne plângem că nu vrem la școală, chiulim de la ore, fiind convinși că dacă părinții sunt peste hotare, acolo ne este și viitorul nostru și nu avem nevoie de diplome. Păcat, căci unii plâng… iar alții, mai tragic, sunt împușcați pentru că VOR LA ȘCOALĂ…
