Goală pe dinăuntru merg pe alei,
Iar vântul mă cuprinde cu putere:
parc-ar vrea să-mi aline orice durere
și să spele neviața din ochii mei.
Merg și nu-mi simt călcările grele.
Ceru-mi pe umăr s-așează arzând,
de parcă mi-ar spune că foarte curând
în praf s-or preface trăirile mele.
Natura-mi vorbește, deși nu-i vorbesc.
Ea vede, și simte precum simt și eu,
Ar duce tot greul în locul meu,
doar s-o ascult: să cred, să iubesc…
