Redescoperă Moldova, Căușeni.

Ultima ediție Redescoperă Moldova din acest an s-a dovedit a fi și norocoasă, dar și puțin ghinionistă. Au fost momente în care cu toții am zis:”Vrem acasă” , atât și ”Cât e de bine că suntem aici”.

Totul a început de la Gara Centrală, Chișinău. Ținând cursul spre Căușeni și procurând bilete, ca niște cetățeni ascultători, am fost nevoiți să umblăm dintr-o parte în alta, pentru că, mă rog, șoferului ceva nu-i ieșea, căci și-a încărcat ruta cu oameni fără bilete(problemă standart în gările Moldovei).

Ajunși la Căușeni, bicicletele ne-au întâlnit chiar la gară, noi, pornind să redescoperim. Pentru mine a fost prima vizită a Căușeniului și am rămas plăcut surprinsă de frumusețea lui.

Dacă e să vorbim despre aspectul orașului, multele clădiri au rămas să ne amintească de timpurile sovietice, însă comparându-le cu cele noi construite, înțelegem că în curând orașul va arăta foarte european. De verde, e verde, dar totuși parcă e gălbuie verdeața lor, dacă e s-o comparăm cu suculența culorilor verzi de la nord.

Cutreierând centrul orașului am descoperit cel mai mare Centru pentru Tineret și Sport care acu e în construcție. Curioși fiind, am încercat să intrăm, dar degeaba, iar până la urmă am avut noroc de unul dintre consilieri și vre-o două sunete care ne-au și deschis toate ușile. Să știți că tinerii care se vor antrena acolo vor fi niște norocoși! Inaugurarea acestuia se preconizează pe la sfârșitul lui iulie, începutul lui august.

Următoarea oprire importantă a fost biserica subterană ”Adormirea Maicii Domnului”, care, de fapt, este închisă pentru restaurare, dar și aici am avut noroc, printr-o minune, având posibilitatea totuși să intrăm și să-i aflăm tainele.

După ce am mai fost pe la stadion și prin consiliu, am ajuns să vedem ”hotelul” în care am fost cazați. Și iar surpriză! Hotelul nostru, de fapt, a fost o tabără din Cârnățăni(interesantă denumire, nu?). În mijlocul pădurii, cu gânganii de care vreți, cu aer curat, mâncare ca la tabără și paturi numai bune de sărit, ne-am amintit de vremurile când aveam și noi 10-12 ani și ne petreceam verile alături de zeci de copii în tabere.

După puțină odihnă, iar am pornit la drum, ajungând la Mănăstirea Marta și Maria, iar apoi la Casa Muzeu A.Mateevici, despre care veți afla detalii puțin mai târziu, precum și despre cea mai veche biserică din Moldova.

P.S.: În ceea ce privește seara petrecută în tabără, adevărurile și provocările ne-au făcut să uităm de toate și să ne simțim bine!