Hai poate ne înţelegem cumva? Cred că fiecare dintre noi a rostit măcar o dată în viaţă, într-o situaţie sau alta, cuvintele respective. De exemplu, când te opreşte un poliţist şi îţi cere să tragi pe dreapta, fiecare dintre noi se gândeşte cum să scape mai repede de el. Însă, în momentul în care se ajungi faţă în faţă cu „duşmanul”, şi dacă te mai simţi cu „musca pe căciulă”, vei rosti neapărat cuvintele de care vorbeam. Evident, toţi ne dorim o societate normală, fără cusururi şi prejudecăţi, însă, în majoritatea cazurilor, ne-o „facem cu mâna noastră”, evident, la figurat, nu şi la propriu. De exemplu, mergem la teatru şi uităm să ne cumpărăm bilete. Imediat în minte îţi apare ideea, că poate, cumva, voi vorbi cu cineva şi acel cineva îmi va ajuta să trec mai repede. Sau suni la nişte prieteni, care la rândul lor au alţi prieteni, iar prietenii prietenilor tăi se cunosc cu administratorul, iar administratorul, la rândul lui, te va ajuta în vreun fel. Or, nu era mai simplu să cumperi un bilet la teatru? Aţi fost vreodată la vreo secţie de paşapoarte? Sunt sigur că da. În mod normal, la secţiile de paşapoarte ar trebui să existe doar un singur rând, adică o coloană de oameni care stau în picioare şi îşi aşteaptă rândul. Însă, de obicei, la secţiile noastre se formează două „cozi”. Vă explic şi de ce. Mulţi dintre noi au „cunoştinţe” care se cunosc cu persoanele care lucrează la secţiile de paşapoarte. Ei se înţeleg cu „cunoştinţele” să treacă fără rând. Da, e ok, însă, mai există persoane care au şi ei pe cineva pe la secţiile de paşapoarte şi la fel se înţeleg să treacă fără rând. Vă imaginaţi situaţia când, de exemplu, 10 persoane se înţeleg să treacă fără rând şi când vin văd două coloane de oameni. Unii cred că vor intra fără rând, fiindcă s-au înţeles, dar, oricum, stau la coadă, iar alţii nu s-au înţeles să treacă neobservaţi şi, la fel, stau în rând. Cine a câştigat în această situaţie? Evident că dor „cunoscuţii” care le-au făcut lobby celor 10 şmecheri. Prin câştig am în vedere o vorbă bună, o lumânare la biserică sau în cel mai rău caz un mulţumesc din suflet. Nu m-aş mira dacă într-o bună zi va merge pacientul la medic şi când acesta îi va spune că suferă de o boală incurabilă, pacientul îi va spune: „Dar, dom’le doctor, poate ne înţelegem cumva?