În timp ce studia la colegiu contabilitatea, Yaroslavna a simțit nevoia de a-și exprima gândurile într-o formă artistică, de atunci a început căutările ei în arta fotografică, prin intermediul unui aparat Olympus de 3 megapixeli. Au trecut 6 ani și de la Olypmus a trecut la Canon 5D Mark II, iar dragostea ei față de arta fotografică se multiplică în fiecare zi.
De unde atâta dragoste pentru fotografia și ce te inspiră?
Viața și lumea înconjurătoare, deoarece fotografia constituie momentele reale înregistrate pe veci. Din copilărie îmi plăcea să urmăresc ce se întîmplă în jur, notînd anumite detalii care mărturiseau istorii străine, micile filme documentare.
Povestește-ne cum a început totul?
Prima încercare a fost în Bulgaria, unde părinții mi-au zis că îmi vor procura un aparat DSRL, doar dacă voi demostra că am nevoie de el. Atunci am început să gîndesc asupra cadrului, căutînd o idee, mesaj, punînd la punct compoziția, elementele din cadru, încercînd să evit snap-shoturi și să creez ceva deosebit.
Cum arată viața prin obiectiv?
Prin obiectiv viața este subiectivă, se îmbogățește cu detalii și reduce elementele surpluse. Tragediile sunt mai triste, iar comediile mai amuzante. Culorile mai aprinse sau mai sumbre, în dependență de starea sufletească a atuorului.
Cum e viața ta, e tragedie sau comdie?
Depinde din ce unghi de vedere este privită. Cum zicea Charlie Chaplin “Viața e tragedie, dacă o privești din prim plan și comedie – din depărtare .” Eu aș zice, că viața este așa , cum noi dorim ea să fie. Viața mea are atît momente comice, care conferă note pozitive, cît și mici tragedii- pentru ca happy end-uirle să declanșeze emoții pozitive mai pregnante. Îmi plac greutățile, mi le creez singură, ca să am cu ce și pentru ce lupta, altfel mă plictisesc, iar asta-i cel mai oribil, cînd adormi din cauza unui film plictisitor.
Dacă ai ști că viața ta ar dura mai puțin, de 2 ori să zicem, ai trăi-o altfel?
Nu știu cît de lungă va fi viața mea, deaceea încerc să folosesc la maxim timpul de care dispun. Dorm mai puțin decît oamenii de știință recomandă, iar timpul îl folosesc pentru studii, lucru, creație și foarte puțin pentru distracțiile care-s în vogă.
Ai vrea să te ocupi și cu altceva înafară de fotografie în viitor?
Da. Aș vedea viitorul meu legat cu arta cinematografică. De fapt, deja prezentul. La moment studiez arta imaginii de film la Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice, unde am inceput să însușesc cea de-a șaptea artă. Iar recent am luat al doilea loc în secțiunea producții locale din cadrul Festivalului Internațional de Film Documentar “Cronograf” cu primul film documentar realizat de mine “O crenguță de scoruș” filmat în Uralul de Sud, Rusia.
Cum crezi, arta cinematrogafică are viitor în Republica Moldova?
Perspective sunt, susținere- puțină. Avem tineret inițiativ, talentat și pasionat de arta cinematografică. În ultimii ani în cinematografia locală izbucnesc cîteva scînteie aprinse, însă ele au nevoie de “combustibil” ca să ardă continuu: motivație, susținere, public. Un mare mulțumesc profesorilor de la Catedra Multimedia ” Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice”, care reușesc să motiveze potențialii ciniaști, necîtînd la permutațiile politice și economice, cinematografia Moldovei nu se oprește în Moldova, filmele locale au succes și peste hotarele ei și cum zicea Lăpușneanu ” Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau.”
Mesaj final
Vă urez ca dorințele voastre mereu să corespundă cu posibilitățile, iar în lipsa lor să luptați pentru a le căpăta, căci viața este o luptă continuă, în care cîștigă nu cel mai bogat, deștept, puternic, ci acela care nu se dă bătut, merge mereu înainte și tinde spre perfecțiune.
