După 3 sezoane la Dacia, în care a câștigat un titlu și de 2 ori medaliile de argint, Igor Dobrovolski și-a încheiat aseară conturile cu lupii galbeni. Cifrele fabuloase ale lui Dobrovolski pe banca Daciei le găsiți AICI, cu precizarea că între timp a mai avut câteva meciuri, dar parcă mai contează pentru un antrenor care și-a făcut în câțiva ani o carte de vizită cât alții într-o viață.Cu siguranță Dobrik va pleca din Moldova, unde a realizat aproape tot ce și-a dorit: recordul de puncte la echipa națională într-un ciclu preliminar, locul 37 în lume cu echipa națională (puteam doar să visăm la asta, mai ales acum când suntem cu 100 de poziții mai jos) și titlul cu Dacia, detronând Șeriful. Nu mai spun ce înseamnă ultima realizare. E clar și așa.
Pentru mine e clar că fără el fotbalul moldovenesc va fi mult mai sărac, mai plictisitor. Știu că va ajunge la o echipă mare, mai devreme sau mai târziu, iar noi, moldovenii, abia atunci ne vom mândri că el, Igor, și-a început cariera de antrenor la noi, așa cum s-a întâmplat cu Dobrovolski jucătorul.