NĂMOL Până la urmă ne ascundem în noi înșineîmpreună cu anii noștri împroșcați cu nămol,de după care nu ne mai recunoaștem chipurile,peri intransparenti acoperă corpul gol.
Ajungem să fim suma unui șir de senzații,masă imobilă a statuiilor urcate pe pedestalesau, dupa caz, lăsate să sufere în subsolurileunor case uitate prin suburbiile vegetale.
Suntem balta diformă de sange scurs pe pământ,aproape secată, suptă cu trompa de niște insecte,de care iată că nu mai încercăm sa ne apărămși le lăsăm în voia soartei, ca să se desfete.
BARRO
Al fin y al cabo nos ocultamos dentro de sijunto con los años que son salpicados de barro,detrás de los que no nos reconocemos los rostros,pelos oscuros nos cubre el cuerpo desnudo.
Llegamos a ser una suma de sensaciones,la masa inmóvil de las estatuas sobre los pedestales o, en otros casos, dejadas que sufran en los sótanosde unas casas olvidadas en los suburbios vegetales.
Somos el charco deforme de sangre caída en el suelo, casi seco, chupado con sus trompas por unos insectos,de quienes ya no intentamos más a defendernosy los dejamos libremente, que la disfrute.