Mi-e gândul la fâșia de grădină din fața casei, împletită cu romanițe… Atâta culoare și atâta frumusețe câtă împrăștie în jur poate să îți bucure nu doar privirea. Pe lângă căpșunele mășcate, suculente și roșii din grădină, care-și apleacă căpșoarele la pământ de greutatea fructelor coapte, gândurile-mi sunt ademenite de misteriosul florilor de câmp care și-au găsit casă aici – atât de gingașe și minunate pot fi!
Le-am preferat crizantemelor, trandafirilor, bujorilor, lalelelor, crinilor, viorelelor, lăcrămioarelor, magnoliilor, garoafelor și altor asemenea minunății datorită trăirilor pe care le trezesc în mine. Atâta libertate, puritate, liniște și culoare prind cu sufletul când zăresc un câmp plin cu romanițe, că am impresia descoperirii unui mic colțișor de rai pe pământ! Romanițele – florile dorurilor mele! Florile ce-mi șoptesc chemarea acasă…
