Deși nu este un roman tocmai voluminos (are 252 pag.), abia de am reușit să-i dau de capăt în decursul unei săptămâni.
Mi-am zis că nu o să scriu nimic despre cărțile pe care le-am asimilat greu, sau care nu m-au impresionat prin nimic, dar despre această carte amintesc în speranța că se vor găsi persoane care să-mi poată explica ce este totuși cu acest ”Proces” și de ce se consideră una dintre cele mai bune opere ale lui Kafka?
Procesul nu este o carte pe care aș reciti-o, chiar și cu scopul de a-mi lumina anumite neclarități. M-am impus să o citesc până la sfârșit ca să-mi întăresc convingerile în privința absurdității subiectului pe care-l dezvăluie. Până și protagonistul, funcționar la o bancă – procuristul K., mi s-a părut prea plin de sine și prea antipatic. Acesta, din motive care nu ne sânt elucidate nici la începutul și nici la finalul romanului, este arestat pentru un delict despre care el însuși nu știe nimic, și în același timp lăsat în ”libertate”. După un an – timp cât a durat procesul -, Kafka este luat de doi domni și înjunghiat lângă o carieră de piatră. Am rămas la fel de confuză la sfârșitul romanului precum eram și la începutul acestuia. Se creează impresia că autorul încearcă să ne înfățișeze, prin cartea sa, ”cealaltă față” a justiției, care este doar presupusă dar mai puțin cunoscută.
Cartea mi s-a părut greoaie și foarte greu de înțeles (nu prin limbaj, care e destul de simplu și accesibil). Nu mă aflu în măsură să critic opera unui asemenea autor, dar recunosc că am avut mai multe așteptări de la lectura romanului…
