Am întrebat și nu o dată pe alții ce cred despre mine, și sunt sigură că mi-au răspuns nu chiar cinstit... La facultate fetele (pt ca 3-4 băieții foarte rar vizitau fac.) ziceau că fără mine nu e vesel... cred că încep să mă laud... și asta voi face pentru că restul rămâne pentru mine :D înțeleg multe și uneori mă prefac că nu înțeleg pentru că știu că uneori inteligența, sâ-i zic așa, înfricoșează....chiar dacă vorbesc mult, știu foarte bine să ascult... la munca vorbesc și mai mult, și încă nu m-am săturat :D
Cu toate acestea îmi place să ajut oamenii, uneori mă supăr pentru că nu pot refuza să ajut pe cineva, undeva citesem că numele meu este asociat cu altruismul... care mă caracterizează... Oricum, nu cred că aceasta e o calitate rea... Adevărul e că vreau să mă schimb, să înțeleg mai bine pe cei din jur, vreau să știu că începutul unei acțiuni nu va duce la eșec... deși eu tot timpul dau cu carul în gard... după care mă uit ca nu cumva să mă fi văzut cineva... și repede înainte pe drum bun...
Poate gândurile mele nu sunt chiar atât de neînsemnate, știu că sunt ale mele și nu sunt impuse iar asta mă face să-mi placă de mine... Pot fi încăpăținată atunci când știu că am dreptate... Nu te supăra dacă nu ți-am cerut iertare pentru vreo gafă... O dată am cerut iertare cu adevărat (dacă sincer nici atunci din suflet)... Asta sunt eu, greșesc, îmi recunosc, dar nu o cer...
Sunt multe lucruri pe care poate veți crede că le voi spune, dar nu, eu le păstrez pentru că ce gândesc sperie lumea, ce gândesc sperie și un copil și un adult... nu și pe mine...Sunt liberă și asta mă face fericită... interesant cum voi gândi când libertatea îmi va fi limitată... Nu vreau să mă gândesc la asta, pentu că libertatea mea s-a mărit cu încă un pas...timpul trece și libertatea mă inundă...inspirația a plecat, dumnezeu știe unde, și eu lenevesc cu gândul la nimic...