Noaptea cîntă melodia tăcerii,mustrînd dojenitor
stelele care au întîrziat
să apară.
Luna ca o cupă de aur,
își varsă licoarea
ce aduce a miere de-albini,
peste rîu.
După un bal mascat maiestuos,
florile și-au adunat frumusețea
sub petale,
cerșind o oră de somn.
E întuneric beznă
și liniștea coboară
asupra sufletului meu
umplut de lacrimile ploii.