Pentru că fiecare din noi vine din…
***
Era o zi ca oricare altă, în Barcelona însorită și veselă. Turiștii cu hărțile și cu rucsacurile dădeau buzna in Cafeneaua Operei pentru a savura un dejun copios cu jamon y cafe. În timp ce îmi sorbeam alene ceaiul verde, punînd la cale planurile și traseele pentru ziua respectivă, la măsuța de-alături doi oameni: unul mic și altul mare comunicau. Într-un moment , băiețelul de 5 anișori, se sculase brusc, îl cuprinsese pe omul mare și îi spuse : Papa, yo te quero. În acel moment, eu rămăsem copleșita, cu ceașca înmărmurită în mînă, cu un zîmbet radiant pe toată față….
***
Mă îndreptam spre casa părinților mei. Eram bine dispusă, cu planuri pentru ziua de mîine, când într-un moment aud o voce răstită și 
dură, adresată micuței Alexandra care mergea veselă cu o prăjiturică în mînă: ”Ți-am spus să mergi pe partea stângă. Nu vezi că vine bicicleta?” Mai încolo, o altă voce impunătoare și autoritară, se rățoi la băiețelul, care se zbenguia vesel prin curte: ”Ți-ajunge să beai atâta apă”. Iar punctul culminant, a fost urletul și zbieratul unei mame, care încerca astfel să-l liniștească pe Mădălin : ”Închide-te că te-aud toți vecinii cum plângi. ”
***
Copilărie.
***
Noi toți venim de-a acolo unde ar trebuie să fie dragoste, răbdare, comunicare și multă înțelegere, iar dacă toate acestea nu sunt, atunci de unde venim noi ?
P.S. În Moldova 25% din copii sunt bătuţi de propriii părinţi.
