.jpg)
Ce să fac atunci când simt că trăiesc o viață care nu mă satisface, într-un loc pe care-l urăsc, nu cu acei oameni care mi-aș dori?
De ce m-am născut anume aici și de ce mi-a fost dată anume viața asta, oare am ales-o eu singur?
Și dacă da, atunci ce trebuie să învăț din asta și cum să ajung acolo unde-mi doresc.
Cum să fiu fericit în călătorie, când destinația pare prea departe, iar drumul e împroșcat cu noroi și acoperit de ceață?
Mă simt ca o floare închisă hermetic, care încercă din răsputeri să străbată la lumina soarelui. O floare neagră și pustie pe dinăuntru.
Nu găsesc răspunsuri la întrebări și simt că le caut în altă parte. Știu că orice răspuns e în mine și încearcă să iasă la suprafață, doar că-l oprește ceva.
De ce nu mă simt bine printre majoritatea oamenilor, iar cu cei care-mi plac petrec prea puțin timp?
De ce iubirea nu împlinește, ci dărâmă și care-i rostu ei?
Mă gândeam cum să definesc starea când nu ești nici fericit, nici vesel, dar nici trist sau nefericit. Când ești indiferent la glume, dar râzi de tine însuți. Când nu ai chef de nimic, dar nu poți sta fără să nu faci ceva. Când nu vrei să vezi pe nimeni, dar cauți compania anumitor persoane. Când ești satul de muzică, dar nu poți sta în liniște. Când nu poți privi vreun film și nu poți citi, pentru că gândurile îți sunt în altă parte. Când te trezești obosit, dar nu vrei să dormi.
De ce sunt atât de mulți oameni nefericiți, de ce peste tot e tutun și alcool, de ce antidepresivele se vând mai bine ca pâinea și de ce rata de suicid crește în fiecare an?
De ce oamenii urăsc viața, zic că nu o mai vor, încearcă să se sinucidă, dar înainte de moarte cerșesc clipe și sunt gata să-și vindă și sufletul pentru câțiva ani de viață?
Cum să trăiești în așa o lume și cum să nu cazi în capcana majorității?
De ce complicăm acolo unde e foarte limpede? De ce nu se poate trăi simplu? Foarte simplu. Cu cât ar fi mai bine dacă am prețui fiecare clipă din viață și am înțelege că realitatea e un joc. Iar jocul e foarte scurt. Am fi, probabil, fericiți dacă am face ceea ce ne dictează inima, fără să gândim.
Și într-un final, nu ar trebui să căutăm răspunsuri la întrebări care nu le au...