Se zice că cel care poartă mască, e mascat, iar cel care poartă cască e… căscat. Sub auspiciile acestei vorbe pline de duh, vreau să vă povestesc încă o pățanie cu moldoveni. Întîmplarea ar putea fi un banc, dar nu e. E o trebușoară care mi s-a întîmplat sîmbăta trecută după un traseu biciclist pe dealurile din Maramureș.
Înainte să mă avînt în narațiune, ar fi util să vă spun că moldovenii sînt de felul lor foarte curioși și inventivi. Viața i-a învățat să fie neîncrezători în ceea ce li se spune, de aici și nevoia aceea ciudată de a pune lucrurile la încercare.
Așadar, la întoarcere în oraș mă întîlnesc cu doi prieteni moldoveni. ”Ia uite, Albu are cască!” zice primul și arată la casca mea de biciclist. ”Aha, oare îi bună?” îl întrerupe al doilea punîndu-și casca pe cap. ”Nu știu, hai să încercăm” revine primul și îi trăsnește un pumn în cap.
Un martor ocular la acest eveniment probabil că ar fi declarat următoarele: cetățeanul A a luat casca de la cetățeanul cu bicicletă profitînd de un moment de neatenție după care și-a pus-o țanțoș pe cap.
Cetățeanul B i-a spus ceva scurt cetățeanului A după care i-a aplicat o lovitură fix în creștet. Cetățeanul A a icnit, cetățeanul B a rînjit, iar cetățeanul cu bicicletă a oftat, pentru că în urma loviturii o bucată din cască s-a desprins și a căzut jos.
Așadar duminică seară, cînd oamenii normali sărbătoreau Floriile și se pregăteau pentru o nouă săptămînă de muncă, eu trudeam împreună cu colegul meu de apartament la reconstituirea artefactului ciclist, folosind un pistol cu silicon.
De aceea vă previn: dacă ieșiți cu bicicleta în oraș și vă scoate soarta în cale niște moldoveni, ascundeți neîntîrziat căștile! Să nu cumva să pățiți ca mine…
sursă foto
