În Moldova sunt peste 16,000 de copii cu dizabilităţi. Circa 5,700 de copii se află actualmente în orfelinate şi şcoli auxialiare. Rata de instituţionalizare a copiilor în Moldova este una dintre cele mai mari în lume, internatele fiind soluţia de bază pentru copiii cu dizabilităţi. 1 din 5 
moldoveni consideră că copiii cu dizabilităţi trebuie plasaţi în instituţii speciale şi doar 5% din moldoveni consideră că aceşti copii trebuie să frecventeze grădiniţele din comunitate.
***
Aceste date ne spun că Moldova a moştenit un handicap sovietic de (mental)ilitate închisă şi rigidă.
Conştientizarea problemei educaţiei incluzive şi eforturile deja făcute de Ministerul Educaţiei, UNICEF, de unele instituţii de învăţământ, fundaţii şi asociaţii arată că , deşi cu paşi mici, lucrurile încep să se schimbe.
D-na Lucia Gavriliţă, directorul Centrului Speranţa a luptat stoic pentru ca fiul ei să meargă la o şcoală normală. A luptat cu percepţia, mentalitatea şi sistemul pentru ca într-un final să reuşească. Astăzi baiatul ei se pregăteşte de examenele de BAC împreună cu colegii săi.
Este un caz fericit în care un copil special a fost parte din educaţia incluzivă.
Ceea ce ne dorim noi, ca acest caz să nu fie o excepţie, ci mai degrabă o regulă. De aceea UNICEF împreună cu partenerii săi, îşi propun să lanseze o companie de sensibilizare, astfel ca educaţia incluzivă să devină un model conştientizat şi adoptat de societatea noastră.
Educaţia incluzivă, pe lîngă faptul că promovează toleranţa, respectul şi empatia, este un model motivaţional – atît copiii speciali sunt motivaţi să lupte şi să depună mai mult efort pentru a reuşi şi a putea, cît şi copii normali sunt inspiraţi de exemplul de luptă şi reuşitele colegilor săi.
Pas cu pas, eforturile UNICEF-ului conjugate cu acţiunile de voluntariat în domeniul educaţiei incluzive, realizate de liderii de opinie, tinerii din licee şi şcoli, acţiunile întreprinse de instituţiile statului vor duce la schimbarea percepţii, vor construi alte modele de gîndire, vor arăta că noi nu suntem diferiţi, ci diverşi.
***
Moldova este o ţară unde, reprezentanţii diverselor culturi şi naţionalităţi – români, ucraineni, ruşi, bulgari, găgauzi traiesc, uniţi de un teritoriu. Şi atunci de ce, copiii cu dizabilităţi n-ar putea fi uniţi de un drept la acelaşi sistem de învăţământ, la aceleaşi şanse şi la o viaţa normală ? Noi nu suntem diferiţi, noi pur şi simplu suntem diverşi.
