El venea în viaţa lor atunci cînd prăpastia deznădejdii, gustul amar al decepţiei şi inimile frînte erau tot ce mai aveau ele. Feţele şi corpurile
lor trădau suflete rătăcite, chinuite şi rănite de iubiri neîmplinite, de orgolii distrugătoare, de posesii nimicitoare. El era doctorul pentru sufletele de femeie.
***
Le trata într-un mod aparte, al său, plin de căldură, înțelegere şi afecțiune. Le dădea pilule dulci pline de bucurii, le ungea rănile cu alifii de iasomie şi trandafir, alunga tristețea cu glume şi cu mult pozitivism. Le făcea să uite de trecut,să trăiască cu prezentul pentru ca mai apoi să poată visa la un alt viitor. Le dăruia aripi de femeie, crescute cu multă răbdare, atenție şi înțelegere . În ziua în care îmbrăcau aripile, ele îşi luau zborul, pline de încredere, luminoase şi gata pentru un alt început…
***
“ Nu crezi că într-o bună zi, vei fi tu acela care vei avea nevoie de o doctoriţă pentru suflete de bărbat?, l-am întrebat eu.
„Poate… răspunse enigmatic, doctorul pentru sufletele de femeie.”
