Era primul meu training în orientare în carieră. La întrebarea mea sigură şi directă : „De ce vrei să mergi la medicină?”, Iulia mi-a
răspuns nesigur şi indirect: „Pentru că părinţii cred că asta e medicina este cea mai bună facultate pentru mine, iar doctor este o profesie bună şi prestigioasă”.
***
La auzul acestui răspuns, volens nolens, partea mea raţională a început a căute firul logic şi a se întreba dar UNDE în acest răspuns este EU-l copilului şi ceea ce crede şi cel mai important ce îşi doreşte EL cu adevărat.
Citindu-l pe Liiceanu, mi s-a lipit de suflet o frază la care revin deseori „Binele unuia e răul altuia”. Uneori părinţii în avîntul lor de a fi super protectivi, de a -şi îndeplini perfect datoria de părinte, de pe culmile lor de atotştiutori şi atotcunoscători, alteori din motive pur egoiste ( vezi Doamne, ei consideră că este de datoria lor sfânta ca fiul-fiica să deveni ceea ce nu au devenit ei odată – cosmonaut), ignoră şi nu aud cu desfăvîrşire ceea ce îşi doresc copiii lor să devină. La argumentele şi pasiunea Danielei de a deveni jurnalist, mama ei a avut o singură vorbă : „Ai să te faci jurist şi gata!”
Nu e de mirare, că topul celi mai la modă facultăţi în Moldova rămâne a fi Medicina Generală, Dreptul, Economia, Relaţii Economice Internaţionaleşi Informatica.
În ce punct dorinţele părinţelor se interesectează cu cerinţele pieţii şi cu ceea ce îşi doresc cu adevărat copiii rămâne a fi înca o enigmă pentru consultanţii în orientare în carieră.
***
După training Iulia a venit la mine şi cu o sclipire în ochi şi plină de încredere mi-a apus: ”Eu ştiu în ce domeniu vreau să lucrez. Eu vreau să devin asistent social şi eu ştiu că voi reuşi pentru că este DECIZIA mea și VISUL meu.”