În spiritul Sfintei Evanghelii după Luca, XV, 11-32
...Şi cea mai tânără din fiice i-a zis tatălui său:Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile
cea mai tânără s-a dus într-o ţara îndepărtatăşi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări.
Şi după ce a cheltuit totul din avereşi mult din trupul ei obosit în stricăciuni, s-a făcut foamete mare în ţara aceea şi ea a început să ducă lipsă.
Şi ducându-se, s-a alipit de unul din locuitorii acelei ţări,şi acesta a trimis-o la spălat de rufe,la curăţare de private,la îngrijire de bătrâni neputincioşi,ba mai târziu în ţara aceea a trimis-o la ţară să pască porcii.
Şi ea dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea,înainte de a se da în tot alt şi alt desfrâu cu ea,încât pântecele care i se umplea de roşcovei se umplea şi cu zămislire de plod…
Dar venindu-şi în sine,fiica cea rătăcitoare şi risipitoare a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame,iar eu ajung aici târâtoare!
Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, greşit-am Cerului şi faţă de tine;
nu mai sunt vrednică să mă numesc fiica ta. Fă-mă ca pe unul din argaţii tai.
Şi sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind ea, tatăl său a văzut-o,dar chiar dacă i s-a făcut milă,el nu a alergat, să-i cadă pe grumaz şi să o sărute.
Chiar dacă fiica cea stricată cu desfrânările a zis: Tată, greşit-am Cerului şi faţă de tine şi nu mai sunt vrednică sa mă numesc fiica ta.
Astfel că tatăl nu a zis către slugile sale: Aduceţi-i degrabă haina cea mai scumpă şi îmbrăcaţi-o, şi inel puneţi-i pe mană, şi încălţăminte în picioare;nu a mai zis tatăl: şi aduceţi viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l şi, mâncând dimpreună cu fiica meaşi nepoţii care mi-i aduce cu easă ne veselim;
căci această fiică a mea era moartă şi a înviat, pierdută era şi s-a aflat – nu a zis aşa,pentru ce bucurie să aibă tatăl cel generosla întoarcerea fiicei risipitoare de sine,risipitoare de alţii?Cu un plod în braţe,cu un plod în sine,cu altul de mânăînfăţişându-i lui, tatălui,ca pe nişte nepoţi vitregi; luibunicului vitreg…Şi nu au început să se veselească.
Iar fiica cea mare era la ţarină.Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, nu a auzit cântece şi jocuri.
Şi chemând-o pe una din slugi, a întrebat: Ce sunt acestea ?
Iar ea i-a spus: Sora ta a venit… Şi în acel moment a ieşit mama lor în pragul caseişi văzându-şi fiica cea mică,i s-a făcut milă,şi ea a alergat spre poartă, unde mai stătea încă fiica sa mică,să-i cadă pe grumaz şi să o sărute.
Şi fiica a zis: Mamă, greşit-am Cerului şi faţă de voi, părinţii mei, şi nu mai sunt vrednică sa mă numesc fiica ta.
Iar mama a zis către slugile sale: Aduceţi-i degrabă haina cea mai scumpă şi îmbrăcaţi-o, şi inel puneţi-i pe mană, şi încălţăminte în picioare,şi aduceţi viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l şi, mâncând dimpreună cu fiica meaşi nepoţii care mi-i aduce cu easă ne veselim, – zise mama,în vreme ce-şi săruta fiica,în vreme ce-i mângâia pe cei doi nepoţi ai săi,unul ţinut în braţe de fiică,altul – de mână ţinându-l,în timp ce-i mângâia fiicei pântecele rotunjit a plod,şi i-a luat pe toţi în curte,şi i-a luat pe toţi în casă.Iar fiica mai mare venită de la arie s-a mâniat şi nu voia sa intre; dar mama sa o ruga.
Iar ea, răspunzând, i-a zis mamei sale: Iată, de atâţia ani vă slujesc şi niciodată nu v-am călcat porunca,mamă şi tată. Şi mie niciodată nu mi-aţi dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenele mele;
dar când a venit această fiică a ta, mamă,care ţi-a mâncat averea cu desfrânaţii, pentru ea ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat…
Iar ea i-a zis: Fiica mea, tu-ntotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt.
Trebuie însa să ne veselim şi să ne bucurăm, căci această soră a ta moartă era şi a înviat, pierdută era şi s-a aflat. Amin.
21.IV.2013
Duminică,
întru două săptămâni până la Paşte
